Responsabilitățile din anii ’60 și ’70 au contribuit la dezvoltarea abilităților mentale superioare ale tinerilor de astăzi
Inteligența este, în multe privințe, un concept mai influențat de mediul în care un copil crește decât de genetica sa.
Aceasta este cu atât mai adevărat pentru persoanele născute cu un coeficient intelectual ridicat în copilărie și adolescență, astfel că responsabilitățile pe care copiii le asumă de tineri sunt importante de luat în considerare. În anii ’60 și ’70, mulți copii erau așteptați să fie responsabili pentru sarcini pe care copiii de astăzi nu sunt neapărat nevoiți să le îndeplinească. Din acest motiv, aceste persoane acum în vârstă de mijloc tind să fie mental mai agere decât generațiile mai tinere.
1. Sarcini gospodărești
Conform unui studiu realizat de Harvard, copiii care sunt așteptați să facă treburi acasă ajung să fie mai fericiți și mai de succes. Deși pot fi deranjați de acestea pe moment, responsabilitățile îi disciplinează și le oferă lecții de viață mai valoroase decât multe conversații. Gândiți-vă la mândria pe care o simte un copil atunci când învață o nouă abilitate și devine mai bun în timp, sau la creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor pe care le-au dezvoltat încercând să fie ingenioși. Chiar și obligația de a avea grijă de frații mai mici acasă le-a cultivat independența.
Copiii de astăzi pot primi o alocație pentru anumite treburi sau responsabilități gospodărești, dar amploarea contribuțiilor pe care părinții lor le făceau pentru familii și gospodării fără a aștepta nimic în schimb îi face pe aceștia să fie oameni mai bine pregătiți mental.
2. Gestionarea timpului liber
În anii ’60 și ’70, copiii aveau multe responsabilități, dar aveau și mai mult timp liber comparativ cu copiii de astăzi. Generația „latchkey” se bucura de mult timp nesupravegheat, pe care trebuia să învețe să-l umple singuri. Chiar dacă era vorba de a se juca afară și de a se distra cu copiii din vecinătate, lipsa unui părinte autoritar care să le spună ce să facă i-a făcut mai inteligenți și mai ageri. Aceștia evaluau riscurile și își exersau abilitățile sociale prin crearea de noi prietenii, învățând totodată să aprecieze propria companie în moduri care le aduc beneficii și astăzi.
3. Advocarea pentru sine la școală
Copiii care au crescut în anii ’60 și ’70 nu primeau multă atenție din partea părinților, astfel că adesea se trezeau încercând să-și facă propriii copii să se simtă confortabil în permanență. Deși intențiile pot fi cele mai bune, uneori această implicare excesivă le poate lua copiilor autonomia. Când copiii erau așteptați să își gestioneze singuri temele școlare și să vorbească cu profesorii ca avocați ai lor, acest lucru i-a făcut mai ageri în timp. Acum știu cum să se apere, să își asume responsabilitatea și să rezolve probleme fără a căuta imediat pe cineva care să vorbească în numele lor.
4. Rezolvarea problemelor pe cont propriu
Nu toți părinții și-au lăsat copiii să se descurce complet singuri. Dincolo de stereotipurile generaționale, stilurile de parenting și dinamica familială variază de la o gospodărie la alta. Totuși, există ceva de spus despre mentalitatea de a „își rezolva singuri problemele” pe care mulți copii din acea generație au dezvoltat-o. Aceștia au învățat să aprecieze provocările mai mult decât conveniența, ceea ce le-a format o etică solidă a muncii și o reziliență remarcabilă.
5. A cere scuze
Dacă un copil făcea o greșeală sau rănea pe cineva în anii ’60 și ’70, era obligatoriu să își ceară scuze, mai ales în fața unei autorități sau a unei persoane mai în vârstă. Aceasta era o eră în care copiii își asumau responsabilitatea directă, fără a-și codi scuzele și emoțiile. Deși era înfricoșător și frustrant pentru copii pe moment, acest lucru i-a făcut să fie astăzi mai ageri din punct de vedere mental și emoțional. Ei acționează cu empatie și se gândesc la ceea ce spun înainte de a se exprima. Știu cum să își recunoască greșelile și să învețe din ele, pentru că nu existau scuze pentru a scăpa de disciplină.
6. Participarea la cinele de familie
Prioritizarea familiei era o normă ne-negociabilă pentru mulți copii în anii ’60 și ’70. Pe atunci, cinele de familie de seară erau o regulă. Deși nu se simțeau întotdeauna ca o obligație precum sarcinile, acestea erau adesea ultimul lucru pe care copiii voiau să-l facă, mai ales după o ceartă cu un frate sau când voiau să petreacă mai mult timp afară cu prietenii. Cinele de familie regulate sunt asociate cu o serie de beneficii psihologice și emoționale, în special pentru copii. Acestea întăresc legăturile familiale și oferă un cadru pentru exersarea etichetei sociale, promovând în același timp o stimă de sine și o bunăstare care îi ajută să devină mai ageri în viața timpurie.
