Persoanele crescute de părinți autoritari repetă frecvent 10 fraze triste
Cei care au crescut cu părinți autoritari și controlați dezvoltă adesea personalități foarte diferite de cele ale celor care au avut părinți mai relaxați și grijulii. Atunci când sunt monitorizați constant și primesc sfaturi nesolicitate, ei tind să poarte trauma aceasta până în viața adultă.
Persoanele crescute de părinți autoritari spun frecvent următoarele lucruri triste:
1. „Nu vreau să fiu o povară”
Dacă ai avut părinți autoritari, este probabil ca, indiferent de ceea ce făceai, să simți că faci totul greșit. Cererea de a ieși afară să te joci era „prea mult” pentru ei, iar a cere o mașină pentru a merge la un prieten era ceva ce nu-i interesa. Când părinții sunt stresați și copleșiți, pot descărca aceste sentimente asupra copiilor, făcându-i să simtă că nevoile lor de bază sunt o povară. Aceasta poate duce la credința că sunt o constantă neplăcere, o credință pe care o poartă în viața adultă.
2. „E în regulă, o să mă descurc eu”
Părinții autoritari adesea cred că nimeni în afară de ei nu poate avea grijă de copii, așa că aceștia cresc având aceeași idee. În loc să ceară ajutor, ei cred că sunt singurii capabili să facă față situațiilor. Când cineva le oferă ajutor, iar ei spun „E în regulă, o să mă descurc eu”, ceea ce de fapt vor să spună este: „Nu am încredere că poți ajuta sau că poți face lucrurile corect.” Studiile din Journal of Clinical Psychology în Medical Settings arată că părinții supraprotectivi generează copii stresați care devin adulți stresați, neîncrezători în toți și în tot.
3. „Pur și simplu nu vreau ca cineva să fie supărat pe mine”
Persoanele crescute de părinți autoritari adesea poartă o frică profundă de a-i supăra pe ceilalți, deoarece știu prea bine cât de repede furia poate duce la tratamente abuzive sau la urmări emoționale. Dacă întârzii câteva minute după ora de întoarcere sau porți blugi strâmți la școală, deseori se confruntă cu furia părinților. Chiar și cele mai mici greșeli pot conduce la consecințe dure. Experții de la Neurobalance Therapy afirmă că copiii crescuți de părinți care sunt frecvent supărați pe ei se luptă cu sentimente intense de anxietate. Ca adulți, ei pot simți constant nevoia de a menține pacea.
4. „Probabil m-am înțeles greșit”
Copiii adulți ai părinților autoritari au fost adesea nevoiți să se îndoiască constant de ei înșiși. Ca adulți, se întreabă: „A fost reacția mea emoțională într-o astfel de situație validă?” sau „Am făcut ceva greșit?” Se întorc adesea la auto-învinuire, fiindcă au fost învățați de mici să nu își pună la îndoială instinctele. Părinții lor credeau întotdeauna că știu mai bine și au încercat să le controleze emoțiile. Deoarece au fost crescuți să nu conteste autoritatea părinților, ei continuă să se considere greșiți, chiar și când nu sunt.
5. „Sunt doar dramatic”
„Sunt doar dramatic” este o frază pe care copiii adulți ai părinților autoritari o folosesc frecvent fără să își dea seama, un mesaj pe care l-au absorbit în copilărie când emoțiile lor erau ignorate. Deoarece părinții lor insistau că știu mai bine, ei le-au invalidat emoțiile fără să își dea seama. „Părinții pot percepe sentimentele ca pe ceva ce alegi să experimentezi sau pot eticheta emoțiile ca fiind „comportamente rele” care trebuie corectate”, afirmă un psiholog. Când copiii au emoții în jurul acestor părinți neatenți, ei pot învăța că sentimentele lor sunt greșite sau rele, provocând neglijare emoțională și daune emoționale.
6. „Nu vreau să fac lucrurile mai rău”
Copiii adulți crescuți de părinți autoritari au fost învățați că sunt dificili chiar și atunci când cer minimul necesar. Dacă erau răniți și cereau o gheață sau se simțeau emoționali și aveau nevoie de o îmbrățișare, părinții lor le spuneau: „Nu mai acționa așa! Doar faci lucrurile mai rău!” Au crescut îngrijorându-se constant despre cum nevoile lor de bază ar putea afecta pe cei din jur, deoarece părinții le-au făcut să se simtă ca o neplăcere, chiar și atunci când este vorba de a ignora propriile limite. De exemplu, cineva care a crescut cu părinți autoritari poate merge la o cină cu fructe de mare, deși are o alergie severă la crustacee, doar pentru că așa vor prietenii. Au fost învățați să se pună pe ultimul loc pentru a acomoda confortul altora și, drept rezultat, pot să se distanțeze de părinți în viața adultă.
7. „Nu vreau să par egoist”
Pentru copiii adulți crescuți de părinți autoritari, concentrarea asupra nevoilor proprii pare un concept străin. Li s-a spus că este „egoist” să vrea să iasă în weekend în loc să petreacă timp cu familia. Au fost etichetați ca „auto-absorbți” pentru că își făceau temele în loc să ajute prin casă. Deoarece știu prea bine cum reacționează oamenii când îi consideră „egoiști”, ei se asigură constant că nevoile celorlalți sunt îndeplinite, neglijându-și propriile dorințe. Se pot convinge că sunt egoiști, chiar și atunci când nu sunt.
8. „Ar trebui să fac mai mult”
Indiferent de ceea ce au realizat copiii adulți pentru a-i impresiona pe părinții autoritari, niciodată nu a fost suficient. Părinții lor au pus accent pe tot ceea ce nu făceau. Dacă obțineau un B la testul de matematică, ar fi trebuit să fie un A. Dacă goleau mașina de spălat, ar fi trebuit să măture și podelele. Copiii interiorizează acest mesaj de a nu fi suficienți, întotdeauna străduindu-se să facă mai bine, chiar și când fac tot ce pot. Conform expertului în conexiune și managementul comportamentului, acest lucru poate afecta stima de sine ca adulți, iar oricât de mult ar realiza pentru a avea succes personal, nu este niciodată suficient.
9. „Cred că trebuie să mă întăresc”
Părinții autoritari adesea percep sensibilitatea copiilor ca pe o slăbiciune, făcându-i să simtă că trebuie să devină mai puternici. Acest lucru nu doar că îi umilește, dar este și ineficient. „Cea mai mare problemă cu a spune unui copil să devină mai puternic este că subminează adevărata reziliență, care se învață prin experiențierea adversității sau a sentimentelor incomode, procesând de ce apar și învățând noi și mai pozitive moduri de a reîncadra acele situații”, a explicat un profesionist în sănătate mintală. În loc să se conecteze cu emoțiile lor și să încerce să înțeleag
