Pachetul fiscal Omnibus al UE și impactul său asupra firmelor din România
Companiile care activează în mai multe state ale Uniunii Europene ar putea beneficia de o birocrație redusă, costuri mai mici și reguli fiscale simplificate, în cazul în care noul pachet propus de Comisia Europeană va fi adoptat.
Executivul european estimează economii anuale de aproximativ 8 miliarde de euro pentru mediul de afaceri, dintre care 3,3 miliarde de euro ar reprezenta costuri administrative. Specialiștii sugerează că anumite modificări ar putea avea un impact semnificativ asupra companiilor din România, inclusiv prin relaxarea regulilor referitoare la deductibilitatea costurilor de finanțare și reducerea obligațiilor de raportare.
La sfârșitul lunii iunie, Comisia Europeană a prezentat un pachet amplu de simplificare fiscală, care include propunerea de Directivă Omnibus privind impozitarea și propunerea de reformare a Directivei privind cooperarea administrativă (DAC). Directiva Omnibus vizează modificarea a șase directive și cadre legislative fiscale existente la nivelul Uniunii Europene printr-un singur act legislativ.
Inițiativa este parte a agendei Comisiei pentru consolidarea competitivității și răspunde preocupărilor mediului de afaceri legate de creșterea costurilor de conformare generate de suprapunerea normelor fiscale. În ultimul deceniu, cadrul european de impozitare directă a fost extins pentru a răspunde globalizării și digitalizării, dar efectul cumulativ al inițiativelor legislative a dus la creșterea complexității și costurilor pentru companiile din mai multe state membre.
Noul pachet urmărește simplificarea legislației fiscale, reducerea obligațiilor administrative inutile, creșterea securității juridice și facilitarea activităților transfrontaliere, fără a diminua protecția împotriva fraudei fiscale. Noile măsuri nu modifică direct impozitele plătite de persoanele fizice în România, dar impactul va fi resimțit în principal de companii, în special de cele care își desfășoară activitatea în mai multe state ale Uniunii Europene.
Dacă măsurile vor fi adoptate, firmele vor depune mai puține raportări, vor suporta costuri administrative mai mici și vor beneficia de proceduri fiscale mai clare și mai rapide. Cetățenii ar putea resimți efecte indirecte, deoarece reducerea costurilor și a birocrației poate stimula investițiile, extinderea afacerilor și crearea de locuri de muncă. Companiile care vor cheltui mai puțin pentru conformarea fiscală ar putea avea mai multe resurse pentru investiții și dezvoltare.
Un aspect direct pentru publicul larg ar putea afecta persoanele care vând ocazional produse second-hand pe platforme online, având în vedere că reforma propune ridicarea pragului de raportare și eliminarea unor obligații pentru peste 10 milioane de vânzători privați din Uniunea Europeană.
Una dintre cele mai relevante modificări aduse de Directiva Omnibus se referă la simplificarea regulilor privind impozitul reținut la sursă pentru plățile transfrontaliere de dividende, dobânzi și redevențe între companii din Uniunea Europeană. Comisia propune scutirea de la impozitul reținut la sursă pentru aceste plăți, eliminarea cerințelor procedurale inițiale și simplificarea proceselor de rambursare, ceea ce ar putea genera economii de aproximativ 5,3 miliarde de euro anual pentru contribuabilii din Uniunea Europeană.
Directiva Omnibus elimină restricțiile considerate inutile privind finanțarea autentică acordată de terți și de piață, facilitând astfel investițiile companiilor în interiorul Uniunii. De asemenea, propunerea simplifică norma privind limitarea deductibilității dobânzilor din Directiva ATAD, prin eliminarea opțiunilor de implementare și transformarea pragului minim de deductibilitate într-unul obligatoriu, estimându-se că aceste schimbări vor reduce costurile administrative cu peste 500 de milioane de euro anual.
Un alt obiectiv al pachetului este eliminarea suprapunerilor dintre normele privind societățile străine controlate și regulile referitoare la impozitul minim global, cunoscut drept Pilonul II. Comisia estimează că această modificare ar putea genera economii de aproximativ 160 de milioane de euro pe an pentru companii.
Pachetul include și simplificarea normelor aplicabile reorganizărilor și fuziunilor transfrontaliere, actualizarea regulilor antiabuz și îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor fiscale dintre statele membre.
O analiză realizată de compania de audit, taxe și consultanță Forvis Mazars, subliniază că una dintre cele mai importante modificări pentru contribuabilii din România se referă la regulile privind deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării. În prezent, România aplică reguli mai restrictive decât standardul minim prevăzut de legislația Uniunii Europene.
Costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile până la un prag de 500.000 de euro pentru finanțările de la persoane afiliate și până la un milion de euro pentru totalul finanțărilor. Conform propunerii Comisiei Europene, pragul minim obligatoriu de deductibilitate ar urma să fie majorat la 3 milioane de euro și indexat anual, ceea ce ar permite companiilor să deducă anual o parte mai mare din costurile de finanțare.
Peste această modificare, propunerea introduce și reguli care ar impune modificări în legislația fiscală românească. În prezent, legislația din România nu include regula de exceptare la nivel de grup, care va deveni obligatorie, precum și excluderi pentru anumite împrumuturi cu risc redus acordate de terți și pentru proiectele de investiții pe termen lung.
Directiva Omnibus vizează, de asemenea, consolidarea mecanismelor europene de soluționare a litigiilor fiscale dintre statele membre. Obiectivul este ca mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale transfrontaliere, inclusiv cele referitoare la dubla impunere și prețurile de transfer, să devină mai accesibile pentru contribuabili.
În paralel, Comisia Europeană propune reformarea Directivei DAC, introdusă în 2011. Noua propunere urmărește reunirea DAC și a amendamentelor sale într-un singur text legal, pentru a facilita utilizarea legislației și a o face mai coerentă.
Obiectivele principale sunt simplificarea obligațiilor de raportare, reducerea cerințelor administrative și îmbunătățirea calității informațiilor fiscale schimbate între autorități. Reforma propune eliminarea obligațiilor de raportare pentru anumite aranjamente transfrontaliere în cazul grupurilor de întreprinderi multinaționale care sunt supuse cotei minime de impozitare de 15% în baza Pilonului II, estimându-se economii de aproximativ 300 de milioane de euro.
Pentru alte companii, propunerea elimină cerințele de raportare pentru aranjamente fiscale transfrontaliere cu valoare adăugată redusă, ceea ce ar putea reduce volumul raportărilor cu aproximativ 35% și genera economii de circa 40 de milioane de euro anual.
Reforma DAC include și o măsură care sprijină economia circulară, propunând creșterea pragului de raportare pentru vânzările online de bunuri. Această modificare ar putea elimina peste 10 milioane de vânzători privați din obligațiile de raportare, generând economii de aproximativ 678 de milioane de euro.
De asemenea, reforma introduce un nou instrument de verificare a codurilor fiscale, care va îmbunătăți calitatea datelor și va reduce erorile de identificare. Reunirea normelor DAC într-un singur act legislativ ar putea simplifica semnificativ obligațiile companiilor românești în activitățile transfrontaliere.
Propunerile sunt relevante pentru companiile care desfășoară activități în mai multe state membre, inclusiv cele care utilizează structuri de finanțare transfrontaliere, cele care plătesc dividende
