Doi bărbați au supraviețuit nouă zile sub ruinele dezastrului din Nepal
Kabir Maharjan, aflat în stare de delir, își pierdea și își recăpăta conștiința într-o baltă de apă noroasă, în întuneric total, blocat timp de nouă zile într-un tunel sub resturile celei mai grave inundații din Nepal din ultimele decenii.
Salvarea sa miraculoasă s-a petrecut după ce un ghețar s-a prăbușit deasupra văii Trishuli din Nepal, pe 26 august, provocând un val de noroi și apă care a dus la moartea a peste 1.300 de persoane și a lăsat mii de dispăruți în Nepal și în Tibetul vecin. Maharjan a fost unul dintre muncitorii de la centrala hidroelectrică care au fost îngropați, iar el și șeful de echipă mecanic Sanjay Sah au reușit să supraviețuiască într-o cameră cu aer. Această salvare a dat speranță echipelor de căutare că unii dintre cei 121 de muncitori despre care se crede că sunt prinși în tuneluri sunt încă în viață.
Reuters a reconstituit povestea completă a supraviețuirii celor doi bărbați și a eforturilor de salvare prin interviuri exclusive cu o duzină de persoane, inclusiv mărturii nepublicate și analiza documentelor de la fața locului.
În dimineața de 26 august, la ora 7:30 (01:45 GMT), Maharjan a sunat-o pe soția sa înainte de a începe tura la proiectul hidroenergetic Upper Trishuli 3A, spunându-i că va intra în tunel, unde nu va avea semnal. Aproximativ 60 de minute mai târziu, un ghețar s-a prăbușit, provocând o alunecare de teren care a distrus sate și a inundat proiecte hidroenergetice cu aproape 900 de muncitori în interior.
În capitala Kathmandu, oficialii departamentului de energie electrică monitorizau alimentarea cu energie a proiectelor, dar ecranele au început să se întunece, centralele dispărând una după alta. Suraj Dahal, inginer la Autoritatea pentru Energie Electrică din Nepal, a declarat că nu s-a alarmat imediat deoarece „inundațiile sunt normale” în Nepal.
Cu toate acestea, curând au realizat că situația era critică. Până la ora 9:15, oficialii au dat ordinul de evacuare. Sah, care lucra în camera de control, a alertat rapid colegii, dar mulți muncitori nu au reușit să scape la timp, fiind măturați de un val de apă.
După dezastru, autoritățile au început să caute supraviețuitori, crezând că buzunarele de oxigen ar putea ajuta anumiți muncitori să rămână în viață. Cu peste 7.500 de case distruse, echipele de salvare au fost nevoite să decidă unde să sape mai întâi. Centrala 3A era prioritară, iar echipele au început să sape la trei zile după dezastru, dar tunelurile erau blocate de resturi.
O evoluție importantă a avut loc când o gaură de foraj a confirmat aliniamentul tunelului, iar echipele au început să audă zgomote. În a zecea zi, salvatorii au zărit o mână și au auzit cuvintele „hunuhuncha”, care înseamnă „suntem aici”.
Niciunul dintre cei doi bărbați nu putea sta în picioare când au fost scoși din tunel. Maharjan, cu răni grave, a fost purtat pe o targă, iar Sah a reușit să ridice o mână spre o cameră de filmat. Fiii lui Maharjan au strigat când au aflat vestea întoarcerii tatălui lor. La spital, Maharjan a suferit o intervenție chirurgicală pentru o rană infectată la picior, iar soția sa, când l-a văzut, nu a fost recunoscută de el, ci era pur și simplu încântată că l-a avut înapoi în viață.
Da, sigur… iar ne luăm țeapă cu povești de genul ăsta. Doi bărbați supraviețuiesc sub ruine și noi ne chinuim să găsim un loc de parcare în București! 🤦♂️ Așa e la noi, totul e un film cu buget mic.
Mă întreb ce o să facă statul pentru ei acum? 😒 Asta e România, nu se schimbă nimic, iar oamenii care trec prin astfel de situații sunt lăsați în voia sorții. Oare cine mai are timp pentru problemele lor?
Hai că poate iese ceva bun din asta! 😊 E o dovadă că speranța moare ultima, iar acești oameni au reușit să supraviețuiască într-o situație extrem de grea. Eu încă sper că vom învăța ceva din povestea lor!