Spațiul Schengen, afectat de controalele la frontiere și disputele privind migranții
După o vară dificilă, marcată de criza din Ceuta, țările UE caută în grabă soluții pentru gestionarea migrației.
Reintroducerea controalelor la frontiere, centrele de deportare din afara blocului comunitar și redistribuirea migranților se numără printre subiectele unei dezbateri intense ce urmează să aibă loc în această toamnă, relatează Euronews.
Pe 30 iulie, peste 70.000 de migranți au intrat ilegal în exclava spaniolă Ceuta într-o singură zi, mai mulți decât toate celelalte intrări neregulamentare înregistrate la frontierele europene de la începutul anului 2026, ceea ce a generat o criză politică în Spania și a alertat celelalte state membre.
Criza din Ceuta a crescut presiunea asupra UE pentru a implementa strategia de înăsprire a normelor privind solicitanții de azil și pentru a accelera returnările, dar a scos în evidență și deficiențele noilor reguli în materie de migrație, care sunt acum supuse primului test real de rezistență.
Liderii UE se așteaptă să discute subiectul în octombrie, la Consiliul European de la Bruxelles, un moment culminant al discuțiilor intense avute în cadrul reuniunilor formale și informale ale miniștrilor de Interne și ambasadorilor.
Primul efect al acestei crize a fost resimțit asupra liberei circulații în interiorul UE. Italia a reintrodus controalele la frontierele aeriene și maritime cu Spania pentru o lună, iar alte țări, precum Danemarca și Finlanda, au cerut suspendarea temporară a Spaniei din spațiul Schengen, unde cetățenii și rezidenții circulă fără controale la frontiere din 1985.
Spania a reacționat cu măsuri de răspuns împotriva Italiei, reintroducând controalele la frontieră până la 7 septembrie. La sfârșitul lunii, ambele țări au decis să prelungească aceste măsuri cu încă 15 zile.
Guvernul italian nu este singurul îngrijorat că regulile Schengen ar putea facilita deplasările neregulamentare. În cadrul unei întâlniri online extraordinare desfășurate la Bruxelles la începutul lunii august, miniștrii de Interne ai UE au inițiat discuții cu privire la viitorul liberei circulații.
Douăzeci și două de guverne au declarat că vor lua în considerare toate „măsurile necesare” pentru „protejarea ordinii publice și abordarea riscurilor generate de deplasările secundare [ale migranților]”, incluzând astfel o extindere a controalelor la frontiere sau consolidarea celor existente.
„Sistemul Schengen a devenit una dintre principalele victime ale dinamicii politice interne și ale preocupărilor statelor membre legate de migrație,” a declarat pentru Euronews Davide Colombi, cercetător în domeniul migrației la think tank-ul CEPS din Bruxelles.
Statele membre UE pot reintroduce unilateral controale temporare și punctuale la propriile frontiere, pentru o perioadă de până la șase luni, cu posibilitatea de prelungire până la doi ani, din motive de securitate.
În prezent, nouă țări ale UE — Germania, Spania, Italia, Danemarca, Austria, Țările de Jos, Polonia, Franța și Suedia, precum și Norvegia — au reintrodus temporar controale la frontiere, invocând preocupări legate de migrația neregulamentară sau amenințări teroriste.
Aceste controale interne au fost reinstaurate de statele membre începând din 2015, în contextul crizei europene a refugiaților, având în vedere că eliminarea controalelor interne în UE este strâns legată de monitorizarea frontierelor externe.
„Migrația va avea repercusiuni ample asupra circulației interne. Pentru moment, Comisia optează pentru soluții diplomatice, în loc să aplice legislația UE și să conteste reintroducerea controalelor la frontiere,” a spus Colombi.
Solidaritate pe hârtie. Pactul UE privind migrația și azilul Departe de a-și manifesta solidaritatea, alte țări ale UE au acuzat guvernul lui Pedro Sánchez, după intrarea masivă a migranților, că nu a protejat suficient frontierele externe ale Europei.
Pactul UE privind migrația și azilul prevede un mecanism obligatoriu pentru sprijinirea statelor membre aflate în prima linie, prin intermediul unui „fond de solidaritate” care stabilește ajutorul pe care țările trebuie să și-l ofere reciproc în anul următor.
Statele membre trebuie să aleagă între relocarea pe teritoriul lor a unui anumit număr de solicitanți de azil, plata unei contribuții financiare sau finanțarea personalului și a altor costuri operaționale.
Redistribuirea migranților în Europa este punctul cel mai controversat, întrucât guvernele manifestă puțin interes pentru această variantă și au reușit să reducă semnificativ numărul persoanelor incluse în mecanism pentru 2026, solicitând derogări.
Relocările se aplică numai solicitanților de azil și persoanelor cărora le-a fost deja acordată protecție, excluzând astfel majoritatea migranților marocani aflați în situație neregulamentară care au intrat în Ceuta în iulie și care au fost sau urmează să fie returnați în țara de origine.
Spania se numără însă printre țările considerate „sub presiune migratorie”, din cauza sosirilor înregistrate anul trecut, și va beneficia de sprijin în acest an. În total, 8.878 de migranți care au solicitat azil în Spania, Italia, Grecia, Cipru și Malta vor fi preluați de alte țări.
Primele fisuri încep să apară în noul sistem de solidaritate: șapte țări au cerut Italiei să reprimească migranți, iar guvernul italian a solicitat compensații suplimentare, care nu sunt prevăzute de normele UE, pentru migranții salvați pe mare de nave ale ONG-urilor și debarcați pe țărmurile italiene.
O întâlnire bilaterală între ministrul italian de Interne, Matteo Piantedosi, și omologul său german, Alexander Dobrindt, la începutul lunii septembrie, va deschide dezbaterea privind solidaritatea, care urmează să continue la Consiliul Afaceri Interne de la începutul lunii octombrie.
Punctul crucial va fi stabilirea fondului de solidaritate pentru 2027, situație în care Italia și Spania s-ar putea regăsi de aceeași parte, solicitând contribuții mai mari din partea celorlalte țări după o vară marcată de dispute diplomatice între Roma și Madrid.
O componentă-cheie a strategiei UE privind migrația vizează returnarea migranților aflați în situație neregulamentară, prin intermediul unui nou regulament finalizat în luna iunie și considerat cel mai strict de până acum.
Aceasta introduce posibilitatea ca statele membre să trimită persoane într-o țară cu care acestea nu au nicio legătură directă sau indirectă, cu condiția existenței unui acord bilateral pentru înființarea unor centre de deportare în respectiva țară din afara UE.
Aceaste „centre de returnare” pot fi fie locuri de tranzit, în care o persoană este plasată în așteptarea returnării în țara de origine, fie locuri în care aceasta ar urma să rămână fără nicio garanție că va fi ulterior returnată.
Unele guverne europene caută activ țări partenere, concentrându-se asupra Asiei și Africii Centrale, și intențione
