Contribuțiile lui Lucescu, Ienei și Duckadam în fotbalul românesc
Corvinul Hunedoara nu a știut ce înseamnă marea performanță, în fotbalul românesc, până în anii ’80, datorită venirii lui Mircea Lucescu în 1978.
Orașul din care se ridică, semeț, atât furnalele, cât și Castelul Corvinilor a reînnăscut, fotbalistic, deși clubul Corvinul, înființat în 1921, avea deja o istorie de peste jumătate de secol. În orașul lui Iancu de Hunedoara s-a jucat fotbal-spectacol, avântat, în miezul unui județ chinuit de sărăcie mult prea mult timp, chiar și-n ziua de azi. Corvinul Hunedoara trăiește astăzi și pentru că Mircea Lucescu a reușit să ridice ștacheta. Mircea Lucescu, ajutat de Romulus Gabor și de Michael Klein – dar și de Rednic, Andone, Dumitrache, Mateuț, Petcu, printre alții -, instituia „norma hunedoreană,” adică frica adversarilor de a primi trei sau mai multe goluri, pe terenul Corvinului.
Inclusiv grație lui Mircea Lucescu, Corvinul a jucat două semifinale de Cupă ale României – performanțe îmbunătățite în istoria Corvinului doar de câștigarea trofeului, reușită de Florin Maxim și jucătorii săi, în 2024 -, dar și meciuri de Cupa UEFA – încă o dată, rezultat egalat de Corvinul, în preliminariile Europa League, în sezonul 2024/25.
Corvinul a terminat pe locul 3 Divizia A, în sezonul 1981-82, iar, chiar și după plecarea lui Mircea Lucescu de la Hunedoara, a reușit rezultate mari, ca victoria 3-1 împotriva Stelei București, semnată în martie 1986, cu câteva luni înainte ca echipa antrenată de Emerich Ienei să cucerească trofeul Cupei Campionilor Europeni.
La fel cum Corvinul Hunedoara nu a știut să treacă la nivelul următor, până la un imbold precum cel adus de Mircea Lucescu – mutat în vestul țării după ce a fost lăsat fără apartament, în urma cutremurului din 1977 -, tot așa fiorul trecerii în neființă a lui Mircea Lucescu poate însemna apariția unei noi generații care să inspire fotbalul românesc, mai departe.
În 1970, cu 8 ani înainte de a sosi la Hunedoara, Pele îi cerea tricoul lui Mircea Lucescu, după un meci câștigat cu 3-2 de brazilieni, în fața noastră. Dintr-un alt fel de vremuri grele, dominate de incertitudine, cum e ziua de astăzi, pot izvorî alți oameni ca Mircea Lucescu, în fotbalul românesc. Important e ca, atunci când vor apărea, să nu îi luăm de-a gata, cum am avut tendința de a o face cu orice figură legendară, în fotbalul românesc: Emerich Ienei, Helmuth Duckadam sau Mircea Lucescu. Dar, cel mai important, să nu îi uităm pe aceștia, chiar dacă ne-au părăsit toți trei, într-un timp atât de scurt.
