Racordarea la conducta de gaze a unui vecin: acorduri necesare și costuri posibile
O locuință poate fi racordată la conducta de gaze a cărei extindere a fost plătită de un vecin, dacă distribuitorul stabilește că imobilul poate fi alimentat din acel tronson. Dacă vecinul este încă proprietarul conductei, solicitantul poate prezenta acordul acestuia sau își poate asuma, printr-un act autentic, plata cotei care îi revine din investiție.
Stabilirea soluției de racordare
Cererea de racordare se depune la operatorul de distribuție din zonă. Acesta verifică dacă rețeaua poate asigura debitul de gaze necesar locuinței și stabilește de unde se va face alimentarea. Soluția este trecută în avizul tehnic de racordare.
Avizul arată dacă se poate construi direct un racord la conducta existentă sau dacă sunt necesare lucrări suplimentare la rețea. Pentru o cerere corectă și completă, avizul se emite în cel mult 30 de zile de la primirea ei, potrivit regulamentului aprobat prin Ordinul ANRE nr. 7/2022.
O conductă aflată în apropierea casei poate avea o capacitate insuficientă pentru un consumator în plus. În acest caz, distribuitorul poate stabili că trebuie redimensionată. Dacă rețeaua se oprește înainte de zona în care se află imobilul, soluția poate presupune o extindere.
În perimetrul concesionat, lipsa conductei sau capacitatea insuficientă nu justifică, prin ele însele, refuzul cererii în condițiile prevăzute de Legea nr. 123/2012. Finanțarea și realizarea extinderilor depind de planul anual de investiții și de eficiența economică a lucrărilor.
Branșamentul la gaze, numit și racord, leagă conducta de distribuție de punctul de alimentare al proprietății, aflat de regulă la limita terenului. De acolo, gazele ajung la centrală, aragaz sau alte aparate prin instalația de utilizare, pe care solicitantul o plătește separat.
Proprietatea conductei și acordul vecinului
Faptul că vecinul a plătit lucrarea și dreptul de proprietate asupra conductei sunt două lucruri distincte. De exemplu, în cazul unei extinderi cofinanțate în condițiile prevăzute de regulament, conducta realizată intră în proprietatea distribuitorului la punerea în funcțiune.
Dacă operatorul deține conducta, simplul fapt că vecinul a contribuit la costul lucrării nu îl obligă pe noul solicitant să îi ceară acordul sau să îi plătească o despăgubire în temeiul regulilor aplicabile conductelor aflate în proprietatea terților.
Dacă vecinul este încă proprietarul conductei indicate pentru racordare, solicitantul poate depune acceptul acestuia. Distribuitorul poate comunica, la cerere, identitatea și datele de contact ale persoanei care deține sau a finanțat conducta.
Legea nr. 123/2012 prevede două variante pentru racordarea la o conductă aflată în proprietatea unui terț. Solicitantul poate prezenta acceptul proprietarului sau își poate asuma despăgubirea acestuia. Dacă vecinul refuză să își dea acordul, iar distribuitorul stabilește că locuința trebuie racordată la conducta respectivă, solicitantul poate depune un act autentic, întocmit la notar, prin care își asumă plata părții care îi revine din investiție.
Legea raportează despăgubirea la partea din investiție care îi revine noului solicitant, fără să stabilească un procent fix. Dacă la aceeași conductă se racordează o a doua gospodărie, costul lucrării nu se împarte automat la jumătate.
Solicitantul îi poate cere vecinului să arate cât a costat lucrarea și cum a calculat cota. Concesionarul are, la rândul său, dreptul să îi ceară proprietarului documentele tehnice și economice privind materialele, lucrările efectuate și valoarea investiției.
Lucrări pe teren privat și costurile racordării
Acordul pentru racordarea la o conductă existentă și acceptul pentru amplasarea unei conducte pe teren privat sunt lucrări diferite. În localități, conductele de distribuție și racordurile se montează, ca regulă, pe domeniul public.
Dacă proiectul presupune, în mod excepțional, amplasarea unei conducte de distribuție pe o cale de acces privată, normele tehnice aprobate prin Ordinul ANRE nr. 89/2018 cer acceptul scris al proprietarilor acelei căi. Prin acest document, ei îi acordă distribuitorului dreptul de uz și de servitute pentru conducta amplasată pe terenul lor.
Instalația de utilizare care alimentează locuința are un regim separat. Amplasarea ei pe un drum privat, pe domeniul public sau pe proprietatea altei persoane este interzisă.
Pentru racordurile executate pe domeniul public la o rețea deja existentă, Legea nr. 50/1991 permite efectuarea lucrărilor fără autorizație de construire, cu acordul sau autorizația administratorului drumului. Dacă proiectul presupune extinderea rețelei, documentele necesare se stabilesc în funcție de lucrările prevăzute în aviz.
Pentru clienții casnici, distribuitorul suportă costul racordului la rețeaua de gaze, inclusiv proiectarea, în limita valorii medii prevăzute de Legea nr. 123/2012. Ordinul ANRE nr. 9/2022 stabilește această valoare la 2.125 de lei, fără TVA.
Pentru fiecare locuință, suma de plată se stabilește pe baza tarifului defalcat din oferta de racordare. Dacă acesta depășește plafonul, solicitantul achită diferența, la care se adaugă TVA aplicabil, dacă tarifele sunt exprimate fără TVA. Lucrările de refacere a infrastructurii edilitare, de exemplu a carosabilului, nu sunt incluse în valoarea medie a racordului.
Solicitantul poate avansa costul lucrării, urmând să primească de la distribuitor suma datorată în limita plafonului. Regulamentul de racordare prevede restituirea fie în tranșe anuale egale pe parcursul a cinci ani, fie într-o singură plată în cel mult 30 de zile. În ambele cazuri, termenul se calculează de la punerea în funcțiune a instalației de utilizare a gazelor.
Proprietarul plătește proiectarea și execuția instalației prin care gazele ajung la aparatele din locuință. Lucrarea se contractează cu firme autorizate de ANRE, potrivit procedurii aprobate prin Ordinul nr. 156/2020. Prețul depinde de lungimea traseului, de materialele necesare și de numărul de aparate care vor fi alimentate (calorifer, aragaz etc.).
Distribuitorul suportă achiziția contorului, iar montarea lui este inclusă în tariful de punere în funcțiune, achitat de solicitant.
Într-un prim exemplu de calcul, dacă oferta pentru instalația de utilizare (aparatura) este de 3.500 de lei cu TVA, iar racordul se încadrează integral în plafonul acoperit de distribuitor, solicitantul plătește cei 3.500 de lei pentru instalație. La această sumă se adaugă tariful de analiză a cererii și cel de punere în funcțiune.
Dacă instalația de utilizare este ofertată la 6.000 de lei cu TVA, iar racordul costă 3.000 de lei fără TVA, solicitantul mai plătește 875 de lei fără TVA pentru branșament. Cu TVA de 21%, diferența ajunge la 1.058,75
