Persoanele ale căror părinți nu le-au avut încredere în adolescență păstrează 6 obiceiuri în viața adultă

Persoanele ale căror părinți nu le-au avut încredere în adolescență dezvoltă 6 obiceiuri în viața adultă

Îngrijirea în perioada adolescenței se bazează pe încredere.

Din păcate, nu mulți părinți reușesc să renunțe la control atunci când siguranța adolescenților este în joc, ceea ce duce la formarea unor obiceiuri ca răspuns direct la lipsa de libertate.

Părinții care supraveghează excesiv nu le permit adolescenților să facă propriile alegeri și îi țin constant sub observație. Deși acest comportament poate fi înțeles, cercetările arată că protecția excesivă nu reprezintă o soluție. Aceasta satisface anxietatea părinților, dar împiedică dezvoltarea adolescenților.

Obiceiurile pe care adolescenții le dezvoltă în urma supravegherii excesive din partea părinților includ:

Publicitate

1. Se stresează și se frustrează ușor. Copiii iau exemplu de la adulți pentru a învăța cum să-și gestioneze emoțiile. Părinții trebuie să fie sensibili la nevoile copiilor lor, recunoscând totodată momentul în care aceștia pot face față provocărilor singuri. Când părinții nu le oferă copiilor spațiu pentru a încerca, copiii nu învață să se încreadă în ei înșiși, iar orice inconvenient minor devine o catastrofă. Un studiu publicat în revista „Developmental Psychology” de către American Psychological Association a arătat că părinții care controlează excesiv pot afecta negativ controlul emoțional al copiilor.

2. Se îndoiesc de abilitățile lor. Autoeficacitatea se referă la încrederea pe care o persoană o are în capacitatea sa de a îndeplini anumite sarcini. Aceasta influențează motivația și succesul. Părinții care nu își lasă copiii să își asume responsabilitatea pentru lucruri simple le transmit celor mici că nu pot avea încredere în ei înșiși, ceea ce le afectează capacitatea de a reuși în sarcini pe care ar trebui să le poată gestiona. Un studiu din 2022 publicat în „Interdisciplinary Journal of Applied Family Sciences” a constatat că studenții americani care au experimentat un nivel ridicat de supraveghere parentală au prezentat simptome depresive și o autoeficacitate redusă.

3. Au dificultăți în a lua decizii, chiar și simple. Adolescenții cu părinți care supraveghează excesiv au adesea probleme în a lua decizii în viața adultă, deoarece toate alegerile lor au fost făcute pentru ei în copilărie. Kathleen Vinson a publicat un studiu intitulat „Hovering Too Close: The Ramifications of Helicopter Parenting in Higher Education”, care subliniază că părinții care supraveghează excesiv încurajează dependența, ceea ce duce la abilități de decizie și coping reduse.

4. Sunt perfecționiști. Părinții care nu doresc ca copiii lor să eșueze niciodată se așteaptă la perfecțiune. Aceștia intervin pentru a împiedica greșelile, iar când copiii fac o alegere greșită, aceasta devine o catastrofă. Greșelile sunt esențiale pentru învățare și dezvoltare, iar lipsa lor împiedică construirea rezilienței. Un studiu intitulat „Helicopter Parents” a evidențiat că acest tip de parenting a contribuit la creșterea problemelor de sănătate mintală în rândul tinerilor.

5. Sunt anxioși. Părinții care supraveghează excesiv își pot transmite propriile frici copiilor. Aceștia devin temători și ezitanți în a-și asuma riscuri, iar acest comportament le limitează independența. Este crucial ca părinții să nu își exprime fricile, ci să-și încurajeze copiii să învețe din riscuri sănătoase.

6. Le lipsește motivația. Supravegherea excesivă diminuează sentimentul de realizare al copiilor. Un articol publicat în jurnalul „Youth” a subliniat că studenții supravegheați excesiv sunt mai predispuși să aibă o motivație externă pentru a învăța, atribuind succesul sau eșecul influențelor externe, cum ar fi părinții.