Părinții ale căror copii adulți îi resping au, de obicei, aceste 11 trăsături problematice
Când copiii devin adulți, uneori nu au o relație apropiată cu părinții lor. Din păcate, conform datelor dintr-un sondaj Pillemer, aproape 27% dintre adulți raportează că au tăiat legăturile cu un membru al familiei, 10% dintre aceștia recunoscând că este vorba de un părinte, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 7% față de cercetările realizate acum un deceniu.
Discuția complexă despre străinătate și trauma din copilărie devine din ce în ce mai mainstream, iar această tendință va continua, pe măsură ce copiii adulți își stabilesc limite sănătoase și recunosc traumele prin care au trecut.
Nu există un singur motiv pentru străinătate, dar de obicei este legat de comportamentul părintelui. Părinții ale căror copii adulți îi resping împărtășesc adesea anumite trăsături problematice care, odată ce copiii lor cresc, influențează deciziile legate de această schimbare semnificativă a relației. Iată cele 11 trăsături problematice ale părinților ai căror copii adulți îi resping:
1. Sunt închiși la minte
Mulți părinți nu acceptă normele sociale în schimbare, inclusiv cele care impun discuții dificile în dinamica toxică a familiei. Aceștia trăiesc într-o continuă poziție defensivă pentru auto-protecție. În loc să își canalizeze vulnerabilitatea sau să lucreze la inteligența lor emoțională, se închid față de copiii lor adulți, lăsându-le nevoile neadresate.
2. Au dificultăți în comunicarea deschisă
Comunicarea deschisă este esențială pentru orice relație sănătoasă, ajutând nu doar la rezolvarea conflictelor, ci și la exprimarea empatiei. Părinții care nu permit copiilor lor să își exprime emoțiile sau refuză discuțiile importante contribuie la perpetuarea problemelor de comunicare. Studiile arată că copiii care au suferit traume în copilărie au adesea dificultăți în a-și dezvolta stiluri sănătoase de comunicare.
3. Nu respectă limitele
Părinții care nu respectă limitele copiilor lor contribuie la o dinamică toxică. Aceștia nu îi ascultă și nu le validează nevoile, iar acest comportament se perpetuează și în viața de adult.
4. Își mută vinovăția
Părinții care nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor și care schimbă vina sunt adesea caracterizați prin trăsături narcisiste. Aceasta provoacă sentimente de nevalorizare și insecuritate în copiii lor, ceea ce duce la resentimente.
5. Sunt excesiv de competitivi
Părinții critici sau excesiv de competitivi își sabotează adesea copiii din cauza propriilor insecurități. Aceasta creează un mediu competitiv, în care copiii se simt descurajați și lipsiți de încredere în sine.
6. Recurs la frustrare în loc de empatie
Mulți părinți toxici nu reușesc să își exprime îngrijorările și recurg la frustrare în loc să sprijine emoțional copiii lor adulți. Aceasta izolează ambele părți și generează resentimente.
7. Se simt îndreptățiți la spațiul și energia copilului adult
Părinții toxici pot simți că au dreptul la îngrijirea emoțională și fizică din partea copiilor lor, ceea ce poate duce la resentimente și la străinătate.
8. Nu își cer scuze
Părinții care nu își recunosc greșelile și care devin defensivi atunci când copiii lor își împărtășesc emoțiile contribuie la deteriorarea relației.
9. Sunt neapreciativi sau inconsiderați
Părinții care nu recunosc impactul emoțional pe care îl au asupra copiilor lor adulți contribuie la un ciclu toxic, în care sentimentele și nevoile copiilor nu sunt validate.
10. Sunt nesiguri
Mulți părinți mai în vârstă se confruntă cu insecurități care influențează conexiunile sociale și care pot duce la o dependență emoțională de copiii lor, ceea ce complică relația.
11. Nu arată afecțiune
Un semn grav al unei relații deteriorate este lipsa de afecțiune pe care copiii au experimentat-o în copilărie. Studiile arată că adulții care au primit mai multă afecțiune în copilărie manifestă mai puțină anxietate și mai multă compasiune, în timp ce cei care au avut parte de puțină afecțiune se confruntă cu probleme de sănătate mintală.
