Mărturiile femeilor solicitate de azil în Marea Britanie despre abuzurile sexuale suferite
Solicitante de azil din Regatul Unit se plâng de violuri și agresiuni sexuale comise de bărbați britanici, dar multe dintre ele spun că le este prea frică să inițieze proceduri penale, relatează The Guardian.
Vocile lor sunt rareori auzite, dar unele au vorbit cu The Guardian într-un moment în care extrema dreaptă își intensifică discursurile despre violuri endemice asupra femeilor și fetelor engleze comise de solicitanții de azil de sex masculin. Mesajul mobilizator lansat de agitatorul de extremă dreapta Daniel Thomas, cunoscut drept Danny Tommo, pentru a-și însufleți susținătorii cu cagule negre, care au protestat weekendul trecut față de sosirea solicitanților de azil la Dover și Portsmouth, s-a axat aproape exclusiv pe acuzații nefondate potrivit cărora solicitanții de azil ar comite violuri pe scară largă.
Deși au existat câteva condamnări ale solicitanților de azil pentru infracțiuni sexuale grave, care au atras o largă acoperire mediatică, nu există date complete publicate despre infracțiunile comise de solicitanții de azil, menționează The Guardian.
O femeie care a petrecut doi ani într-un hotel pentru solicitanți de azil după ce a fugit de persecuția religioasă și de violența domestică a declarat că a fost hărțuită în repetate rânduri verbal și fizic de către un membru al personalului hotelului în care era cazată. Acest lucru a inclus atingeri nedorite și ținerea de mâini atunci când îi înmâna documente. După o vreme, acesta a început să-i viziteze camera în mod regulat, invitând-o să iasă la un pahar și la întâlniri. I-a luat numărul de telefon din baza de date a hotelului și a început să-i trimită mesaje în mod repetat de pe telefonul său personal, cerându-i să întrețină relații sexuale. În acel moment, ea l-a denunțat personalului hotelului și a fost mutată la un alt hotel.
„A fost îngrozitor”, spune ea. „Mi-a spus că voia să facă sex cu mine”, mărturisește femeia. Într-un alt caz, o femeie care tocmai sosise în Marea Britanie din Iran și fusese cazată de Ministerul de Interne într-un hotel lângă Heathrow a declarat că a fost violată de un agent de pază de la hotelul respectiv. „A fost foarte înspăimântător. Nu știam ce să fac. Am raportat agresiunea personalului hotelului și am fost întrebată dacă doresc să depun o plângere la poliție. Nu știam dacă poliția de aici va fi la fel ca cea din Iran, așa că mi-era prea frică să fac ceva. De asemenea, îmi era teamă că, dacă aș fi raportat violul, ar fi crescut probabilitatea ca cererea mea de azil să fie respinsă”, a declarat ea. Femeia a fost mutată la un alt hotel la scurt timp după ce a raportat violul și nu știe ce s-a întâmplat cu agresorul.
Într-un al treilea caz, o solicitantă de azil lesbiană din Uganda, a cărei cerere de azil se baza pe teama de închisoare sau de moarte în țara sa de origine în cazul în care orientarea ei sexuală ar fi fost descoperită, nu a reușit să găsească un avocat din oficiu care să o reprezinte. „Am reușit să găsesc un avocat privat specializat în imigrație, dar nu aveam bani să-l plătesc, așa că m-a forțat să întrețin relații sexuale cu el ca formă de plată, chiar dacă știa care era cazul meu de azil”, susține ea. „Am simțit că nu puteam face nimic pentru a împiedica acest lucru”, adaugă femeia. Tuturor celor trei femei li s-a acordat ulterior statutul de refugiat.
Dar este probabil ca incidentele de agresiune sexuală și viol asupra solicitanților de azil să fie subraportate către contractanții de cazare ai Ministerului de Interne. „Această violență este o problemă sistemică”. O anchetă a comisiei speciale pentru afaceri interne privind cazarea solicitanților de azil a adunat mărturii despre măsurile de protecție inadecvate din centrele de cazare pentru azilanți. Crucea Roșie britanică a declarat în cadrul anchetei că această lipsă de protecție a pus o „presiune extraordinară” asupra echipelor lor de sprijin pentru refugiați, aflate în prima linie.
O purtătoare de cuvânt a organizației „Women for Refugee Women”, care sprijină femeile din sistemul de azil, a declarat: „Utilizarea violenței împotriva femeilor și fetelor ca armă de către grupurile de extremă dreaptă nu contribuie deloc la sporirea siguranței femeilor. Aceasta denaturează realitatea abuzurilor, creează bariere în calea sprijinului și a justiției pentru supraviețuitoare și permite agresorilor să se ascundă în spatele stereotipurilor rasiste, în loc să fie trași la răspundere. Folosirea violenței împotriva femeilor și fetelor pentru a demoniza persoanele care caută siguranță aici este o distragere periculoasă a atenției. Această violență este o problemă sistemică, nu una limitată la o anumită naționalitate sau statut de imigrant, și trebuie tratată urgent ca atare”.
„Guvernul nostru s-a angajat să reducă la jumătate violența împotriva femeilor și fetelor”. Ciara Bergman, directoarea executivă a organizației Rape Crisis England & Wales, spune: „Rămânem profund îngrijorați de lipsa unor măsuri de protecție adecvate pentru a apăra femeile care solicită azil în Marea Britanie de violența sexuală, abuz și exploatare. Acest grup de femei și fete este deosebit de vulnerabil la abuzul sexual și exploatarea sexuală. Multe dintre ele dispun de informații limitate sau deloc despre drepturile lor, cu atât mai puțin de căi semnificative prin care să le poată exercita. Guvernul nostru s-a angajat să reducă la jumătate violența împotriva femeilor și fetelor în decursul unui deceniu; este esențial ca acest angajament să le includă și pe cele care solicită azil și locuiesc în complexurile de azil”.
Surse din cadrul Ministerului de Interne au declarat că există directive publicate cu privire la astfel de probleme în centrele de cazare ale Ministerului de Interne, cunoscute sub denumirea de „Declarația privind cerințele pentru cazarea și sprijinul solicitanților de azil”. Orientările precizează: „Acest lucru ar include, de obicei, evaluarea oricărui risc imediat pentru presupusa victimă și pentru alte persoane, luarea în considerare a serviciilor de sprijin care ar putea fi necesare și stabilirea dacă sunt necesare măsuri de protecție”.
Băi, da’ ce ne mai mirăm? Iar se întâmplă tot felul de abuzuri și noi stăm ca niște prosti! 🤦♂️ Bineînțeles că sunt vinovați britanicii ăștia, dar pe cine interesează? Așa e la noi, iar ne luăm țeapă.
E trist să vezi cum statul nu face nimic pentru a proteja aceste femei. 😡 Promisiuni goale și birocrație care nu duce nicăieri… suntem de râs în fața lumii! Asta e România, din păcate.
Uite că poate lucrurile vor începe să se schimbe după această poveste! Hai că eu încă sper că oamenii vor lua atitudine. 🙏 Nu fiți așa negativi, poate chiar ieșim cu ceva bun din toată situația asta!