De ce românii plătesc energie scumpă, deși producția este ieftină
România produce electricitate la costuri relativ reduse în hidrocentrale și reactoare nucleare, însă acest avantaj nu se reflectă automat în facturile consumatorilor.
Explicația ține de modul în care a fost reorganizat sistemul energetic și de mecanismul prin care energia scumpă poate determina prețul plătit inclusiv pentru cea ieftină, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Potrivit expertului în energie, explicația trebuie căutată „și în felul în care am reorganizat producția de electricitate: am separat companiile distincte pe forme de energie și le-am pus să concureze pe o piață în care energia scumpă poate stabili prețul inclusiv pentru energia ieftină”, transmite Agerpres.
„Restructurarea fostului sistem integrat s-a realizat în etape, iar reorganizarea CONEL din anul 2000 a consacrat separarea unor activități în societăți independente. Astfel, producția hidro și cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii”, explică el.
„Într-un portofoliu integrat, hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele pot avea roluri complementare. Unele produc constant, altele răspund rapid variațiilor de consum, iar altele asigură energia necesară atunci când celelalte surse nu ajung. Costurile lor diferite pot fi gestionate împreună, iar contractele de vânzare pot reflecta costul și riscul întregului portofoliu”, adaugă Chisăliță.
El subliniază că, prin fragmentare, această complementaritate tehnică a fost însoțită de o separare a intereselor economice. Fiecare companie urmărește propriile venituri, propriul profit și propriile investiții, iar interesul comercial al producătorului de energie ieftină nu este să reducă prețul întregului sistem, ci să obțină cel mai bun preț pentru energia sa.
„Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurență poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus. Aici se întâlnesc efectele proaste ale fragmentării din anul 2000”, susține el.
Chisăliță consideră că, în prezent, avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor. „O reformă trebuie judecată și prin capacitatea ei de a transforma resursele țării în energie accesibilă și competitivitate economică. Altfel, avem producție ieftină, companii profitabile și consumatori care continuă să cumpere scump”, explică specialistul.
El atrage atenția că fragmentarea sistemului energetic a dus la un alt efect: fiecare companie își optimizează propriul profit și strategia comercială, iar perspectiva optimizării întregului sistem național dispare. În locul unei planificări integrate apare o sumă de interese comerciale, adesea divergente.
„Această concurență se desfășoară prin mecanismul european al ordinului de merit. În fiecare oră, energia este ofertată în funcție de costurile marginale de producție. Hidrocentralele și centralele nucleare, având costuri reduse, intră primele în piață. Centralele pe gaze și cele pe cărbune intră ultimele, atunci când consumul o impune. Problema apare în modul în care se formează prețul”, se arată în analiza de specialitate.
Chisăliță subliniază că nu fiecare producător este plătit în funcție de propriul cost, ci toți sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru acoperirea cererii. Dacă această centrală este pe gaze, cu un cost ridicat, atunci și parcurile fotovoltaice, hidrocentralele și centralele nucleare sunt plătite la același preț, deși costurile lor reale sunt de câteva ori mai mici.
„Întrebarea fundamentală nu este dacă piața trebuie să existe. Piața este necesară. Întrebarea este dacă arhitectura creată în urmă cu peste două decenii a servit interesul public sau dacă produce efecte secundare pe care nimeni nu le-a anticipat la momentul reformei. După aproape un sfert de secol, bilanțul merită făcut fără dogme ideologice”, afirmă președintele AEI.
Chisăliță concluzionează că România dispune de una dintre cele mai diversificate structuri de producție a energiei din Europa, însă avantajul competitiv al acestei diversități este diminuat de un model de organizare a societăților pe forme de energie și de ordinul de merit, aspect care trage prețul în sus.
