Dacă părinții tăi au impus 9 limite, au făcut o treabă excepțională în educație
Crescând, mama mea era cunoscută ca fiind părintele strict. Mulți dintre prietenii mei considerau că regulile și restricțiile ei erau ridicole și adesea îmi spuneau că mă împiedicau să-mi trăiesc viața. Uneori simțeam la fel ca un copil, dar acum știu că m-a pregătit pentru a trăi cea mai bună viață posibilă.
Acordarea independenței copiilor poate ajuta la învățarea autonomiei, dar este la fel de important să se stabilească reguli. Acestea îi ajută pe copii să învețe ce nu trebuie să facă, o lecție pe care o pot purta în viața de adult. Copiii care nu au învățat să se restricționeze sau să aibă grijă de ei înșiși ar putea să nu știe cum să facă acest lucru în viața adultă.
Chiar dacă oferirea libertății totale copilului poate părea o modalitate de a-i ajuta, aceasta poate duce la eșecuri în viața de adult. Părinții care stabilesc limite specifice pentru copiii lor îi cresc pentru a deveni cele mai bune versiuni ale lor.
Dacă ai avut părinți care au stabilit aceste limite, ai fost crescut foarte bine:
1. Stabilirea unei ore regulate de culcare
Stabilirea unei ore de culcare regulate ajută copiii să obțină suficient somn înainte de ziua următoare. Cu un somn adecvat, un copil este mai predispus să se simtă energizat în timpul orelor de veghe. O oră specifică de culcare, mai ales în nopțile de școală, îi ajută să aibă energia necesară pentru a se concentra pe parcursul zilei.
Somnul este important pentru bunăstarea generală a copiilor. Fără el, aceștia pot deveni moody sau chiar deprimați. Copiii care dorm mai puțin sunt, de asemenea, mai predispuși să devină obezi. Asigurându-se că copiii lor dorm suficient cu o oră stabilită de culcare, părinții contribuie la menținerea sănătății corpului lor în creștere.
2. Ore limitate de vizionare a televizorului
Fiind copil, aveam libertate totală acasă când mama mea lucra. De obicei, umpleam acest timp vizionând ore întregi de televizor. La școală, mă distram cu prietenii pe terenul de joacă, dar adesea mi-aș fi dorit să pot urmări emisiunile mele preferate. Deși m-am mai maturizat, unii copii nu reușesc să depășească acest obicei. Obiceiurile formate în copilărie pot fi greu de rupt în viața adultă.
Copiii care vizionează prea mult televizor pot deveni mai izolați, neavând dorința de a socializa sau de a participa la conversații. A fi crescut cu acest obicei le poate face să nu realizeze importanța conexiunilor semnificative.
3. Cina în familie
Când eram mic, mergeam zilnic la prietenii mei și rămâneam cât mai mult posibil. Însă, de îndată ce venea timpul cinei, știam că trebuie să mă întorc acasă. Aceasta era una dintre cele mai mari cerințe ale mamei, deoarece dorea să ne asigurăm că avem o oră în fiecare zi pentru a ne așeza și a vorbi unii cu alții. Telefoanele erau interzise la cina în familie, astfel încât eram obligați să ne concentrăm unii pe alții.
Unii dintre prietenii mei considerau că regula mamei era strictă, dar eu nu puteam fi mai recunoscător. Aceasta ne permitea să ne apropiem și să ne împărtășim frustrările zilei sau cine ne plăcea. Nu doar că ne-a adus mai aproape, dar ne-a făcut și mai buni comunicatori.
4. Încredere condiționată
Când eram copil, mama îmi spunea adesea: „Ai o lesă lungă, până când îmi dovedești că nu o poți gestiona.” Uneori, îmi dovedeam incapacitatea de a respecta limitele pe care le stabilise. Dacă încălcam regulile ei, acea „lesă” se scurta considerabil. Părinții trebuie să ofere copiilor încredere. Fără aceasta, copiii pot avea dificultăți în a învăța să se descurce singuri. Oferindu-le o independență limitată, ei pot învăța să facă față liberății de a face ceea ce doresc.
5. Obținerea unor note bune
Notele pot motiva un copil să se descurce mai bine sau să fie mai atent la școală. Părinții se așteaptă uneori ca copiii lor să obțină note bune. Aceasta îi poate determina pe copii să studieze mai mult pentru a obține note bune la teste sau quizuri. Îi învață să își păstreze determinarea și perseverența prin muncă grea.
6. Efectuarea treburilor gospodărești
Majoritatea copiilor nu trăiesc cu părinții lor pentru totdeauna. În cele din urmă, aceștia vor crește și vor avea o casă sau un apartament al lor. Este important ca copiii să știe să aibă grijă de locuința lor.
7. Cheltuirea în cadrul unui buget
Am avut norocul să fiu trimis la o școală privată de bunicii mei. Majoritatea prietenilor mei aveau un card de credit nelimitat pe care îl puteau folosi oricând doreau. Aceasta le-a afectat cunoștințele despre bugetare.
8. Participarea la activități
Nici eu, nici surorile mele nu eram atlete, dar mama ne-a făcut să practicăm un sport în fiecare an. Nu o interesa cât de bine ne descurcam, ci dorea doar să ne implicăm în activități extracurriculare. Acestea ajută copiii să facă exerciții fizice după școală.
9. Restricții pe rețelele sociale
Rețelele sociale pot avea un efect negativ asupra încrederii de sine a unui copil. Aceștia pot compara aspectul fizic cu al altora, ceea ce poate duce la nesiguranță. Părinții pot stabili limite pe conturile de socializare ale copiilor pentru a-i ajuta să evite capcanele acestor platforme.
