Criza din Orientul Mijlociu pune în pericol industria petrolieră, apropiind lumea de un punct critic
Conflictul din Orientul Mijlociu, tot mai intensificat, amenință să genereze o presiune suplimentară asupra unei industrii energetice deja obosite, care a trecut prin numeroase perturbări și ar putea testa rezistența pieței, bazată pe măsuri extraordinare din partea guvernelor și sectorului privat, scrie New York Times.
În weekend, miliția houthi, sprijinită de Iran, a atacat aeroportul internațional din Riad, capitala Arabiei Saudite, rezultând în moartea a cel puțin 120 de persoane și rănirea a sute. Acesta a fost cel mai sângeros atac într-o țară arabă din Golf de la începutul războiului dintre SUA/Israel și Iran, în februarie, și a adus conflictul în centrul industriei petroliere din Orientul Mijlociu.
Atacul a determinat suspendarea temporară a operațiunilor de pe aeroport, chiar când oficialii din domeniul energiei și directorii guvernamentali erau așteptați la Riad pentru o conferință importantă de afaceri și politici. Congresul Mondial al Petrolului s-a desfășurat conform planului, deși unii participanți au fost redirecționați către alte aeroporturi, iar alții, inclusiv secretarul american pentru Energie, Chris Wright, s-au adresat conferinței prin legătură video.
Mulți lideri din industria petrolieră, inclusiv directorii executivi ai Exxon Mobil și BP, și-au anulat călătoriile în Arabia Saudită, conform a doi oficiali din industrie care nu erau autorizați să discute despre programul acestora. Într-o declarație de luni, prințul Abdulaziz bin Salman a recunoscut că atacurile recente „ne-au testat infrastructura, instituțiile, poporul și rezistența”.
În același timp, petrolierele se confruntă cu pericole constante în Strâmtoarea Ormuz, un pasaj crucial între Iran și Oman, care era o rută relativ sigură înainte de război. Luna aceasta, cel puțin 16 nave au fost atacate.
Intensificarea conflictelor între Arabia Saudită și miliția houthi din Yemen, în absența unor semne de rezolvare diplomatică între Statele Unite și Iran, subliniază amenințarea gravă la adresa infrastructurii energetice dintr-o zonă vitală pentru aprovizionarea globală cu țiței și produsele sale secundare, cum ar fi motorina și benzina.
În luna precedentă, exporturile de petrol din regiune au început să crească aproape la nivelurile de dinainte de război, cu un număr tot mai mare de nave care traversau Strâmtoarea Ormuz sub protecția forțelor americane. Rămâne neclar dacă recentele atacuri asupra petrolierelor vor reduce semnificativ exporturile, deoarece operatorii de nave se feresc de riscuri. Efortul militar american este considerat o întreprindere costisitoare, iar experții avertizează că nu poate dura la nesfârșit.
Înainte de atacul asupra aeroportului din Riad, o miliție susținută de Iran în Irak a vizat o conductă esențială saudită, utilizată pentru exportul de petrol, evitând Strâmtoarea Ormuz. Rezervele globale de țiței sunt în scădere, iar utilizarea rezervelor nerafinate de petrol a ajutat la stabilizarea pieței. Zeci de țări au colaborat în martie pentru cea mai mare eliberare coordonată de stocuri din istorie, dar aceste rezerve au un efect limitat, deoarece capacitatea de rafinare a petrolului este utilizată la maximum.
Prețul motorinei a devenit o problemă globală, esențială pentru comerțul internațional, iar lipsa rafinăriilor a dus la creșterea prețurilor la niveluri record în diferite colțuri ale lumii, inclusiv în Statele Unite. În fața presiunilor politice, Donald Trump a permis importurile de motorină din Rusia, o măsură despre care experții afirmă că va avea un impact neglijabil asupra prețurilor globale.
În ansamblu, revenirea exporturilor de țiței maschează dificultăți ce ar putea menține prețurile ridicate, conform directorilor și analiștilor din domeniul petrolier. Prețul global de referință pentru petrol se tranzacționa luni la aproximativ 104 dolari pe baril, în creștere de la puțin sub 70 de dolari înainte de război. Rezervele mondiale sunt „înfricoșător de mici”, a declarat Amin Nasser, la Forumul de Informații Energetice din Londra, săptămâna trecută.
O altă provocare pentru piața energetică este reprezentată de semnele că China, cel mai mare cumpărător de petrol, a început să crească din nou importurile. La începutul războiului, China reducese importurile la cel mai scăzut nivel, aproximativ 7,1 milioane de barili pe zi, față de 11,6 milioane de barili anterior. De asemenea, țițeiul iranian, care înainte mergea în proporție de 90% către China, a dispărut practic de pe piață din cauza blocadei navale impuse de Statele Unite.
Directorii din industria petrolieră prevăd că turbulențele de pe piața petrolului vor continua până anul viitor, dacă nu mai mult. „Cred că va fi haos pentru cea mai mare parte a sfârșitului de an și poate pentru 2027”, a afirmat Tengku Muhammad Taufik, la o întâlnire recentă.
Strâmtoarea Ormuz a fost, de-a lungul decadelor, cea mai eficientă rută comercială pentru transportul țițeiului spre est, către piețele asiatice. Țări precum Kuweitul și Irakul au utilizat această rută pentru aproape toate exporturile lor de petrol, în timp ce Arabia Saudită a depins de ea pentru aproximativ 80% din exporturi. După ce Iranul a blocat efectiv strâmtoarea în martie, Arabia Saudită a fost nevoită să se bazeze pe Marea Roșie ca alternativă. În fiecare zi, regatul trimitea între patru și cinci milioane de barili prin conducta Est-Vest, care transporta petrol din câmpurile petroliere către portul Yanbu de la Marea Roșie, de unde era exportat către Asia.
În timpul verii, miliția houthi a amenințat să blocheze navele care transportau petrol saudit. În septembrie, houthii au atacat conducta Est-Vest, forțând închiderea temporară a acesteia. „În cele din urmă, rezistența sistemului internațional se poate susține doar o perioadă limitată de timp, iar noi ne îndreptăm rapid spre acest obiectiv”, a declarat Shaikh Nawaf S. Al-Sabah.
Înainte de război, Kuweitul exporta aproximativ 2,6 milioane de barili pe zi, dar producția a scăzut la aproximativ două milioane de barili pe zi, reprezentând aproximativ 75% din nivelurile de dinainte de conflict, deoarece tot mai multe petroliere își asumă riscuri în Strâmtoarea Ormuz. De asemenea, Arabia Saudită a demonstrat o viteză semnificativă în repararea conductei Est-Vest, având peste 10 echipe de ingineri care au reabilitat stațiile de pompare în câteva zile.
Regiunea rămâne însă extrem de vulnerabilă. „Producătorii au nevoie în continuare de o rută mai sigură, de petroliere și de cumpărători dispuși să accepte riscurile”, a afirmat Aaron Brady. El a adăugat: „Se extrage mult petrol din Orientul Mijlociu, dar nu mai există o soluție sigură.” Concluzia, subliniată de Brady, este că, în ciuda livrărilor către țările care au nevoie de petrol, rutele sunt mai complicate, iar costurile continuă să crească, fiind un sistem „improvizat
