Costurile traversării Strâmtorii Ormuz și remunerația căpitanilor de petroliere
Căpitanii unor petroliere sunt plătiți cu până la 100.000 de dolari pe lună pentru a accepta traversarea Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai periculoase rute maritime din lume.
La această sumă se poate adăuga un bonus de aproximativ 50.000 de dolari pentru fiecare traversare. Costurile transportului și ale asigurărilor au explodat, în timp ce traficul prin strâmtoare s-a prăbușit, arată Financial Times.
În condiții normale, un comandant de petrolier câștigă aproximativ 15.000 de dolari pe lună. Diferența uriașă reflectă riscul la care sunt expuși cei care acceptă să navigheze printr-o zonă în care nave comerciale au fost atacate.
Nu doar căpitanii sunt recompensați financiar. Marinarii obișnuiți, care în mod normal pot câștiga aproximativ 1.500 de dolari pe lună, pot primi de patru până la șase ori mai mult atunci când acceptă să opereze în zona Strâmtorii Ormuz. Într-un caz relatat în această vară, un armator a oferit echipajelor echivalentul a șase luni suplimentare de salariu pentru o cursă dus-întors de aproximativ o lună prin zonă.
Strâmtoarea Ormuz, prin care înainte de criză trecea aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol și gaze naturale lichefiate, este esențială pentru aprovizionarea energetică a lumii.
Pe lângă salariile echipajelor, armatorii trebuie să suporte costuri uriașe pentru nave și asigurări. Tarifele pentru petrolierele VLCC au ajuns la aproximativ 1,3 milioane de dolari pe zi, față de circa 20.000-50.000 de dolari pe zi înainte de război. În același timp, asigurarea împotriva riscurilor de război poate costa milioane de dolari pentru o singură călătorie.
Traficul prin strâmtoare a scăzut dramatic. Datele citate de presa internațională arată că, la începutul lunii octombrie, au fost înregistrate doar 13 traversări într-o singură zi, față de aproximativ 135 de nave pe zi înaintea crizei.
Pentru a limita timpul petrecut în zona periculoasă, unele petroliere transportă încărcătura până în apropierea Fujairah, în Golful Oman, unde petrolul este transferat către alte nave. Soluția permite menținerea parțială a exporturilor, dar presupune mai multe nave, costuri mai mari și operațiuni logistice complicate.
În aceste condiții, cei 100.000 de dolari plătiți unui căpitan reprezintă doar una dintre cheltuielile suplimentare generate de criza din Strâmtoarea Ormuz. Pentru companiile petroliere, menținerea fluxurilor de export a devenit o operațiune extrem de scumpă și riscantă.
Da, sigur… 100.000 de dolari pe lună pentru un drum pe acolo! Iar noi ne plângem că nu avem bani să umplem rezervorul de la mașină. 😂 Așa e la noi, mereu se găsesc soluții pentru cei care au deja destul.
Nu se schimbă nimic în sistemul ăsta corupt! Căpitanii primesc sume uriașe, iar noi suntem aici să ne chinuim cu salarii mizere și taxe tot mai mari. 😤 Ce putem spera de la o țară care își ignoră propriii cetățeni?