Copiii crescuți fără limite parentale dezvoltă adesea 6 obiceiuri în viața adultă
Părinții care nu învață limitele sănătoase de la o vârstă fragedă își pot crește copiii cu obiceiuri care îngreunează menținerea relațiilor sănătoase.
Limitele sunt esențiale pentru copii, deoarece contribuie la dezvoltarea încrederii în sine. Când copiii nu sunt învățați să înțeleagă propriile nevoi și pe ale altora, ei se confruntă adesea cu dificultăți în interacțiunile lor de adulți, chiar și la locul de muncă.
Iată obiceiurile pe care le dezvoltă adulții crescuți fără limite parentale:
1. Adesea depășesc limitele și au dificultăți în a respecta nevoile altora. Atunci când copiii sunt crescuți fără a-și stabili limite, devin adulți care nu știu cum să respecte limitele impuse de alții. Încălcarea repetată a unei limite poate determina oamenii să se retragă, ceea ce poate crea un sentiment de singurătate și izolare. Este demonstrat clinic că singurătatea are un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice, ceea ce subliniază importanța lecțiilor despre limite pentru copii.
2. Nu pot identifica ușor emoțiile. Există o tehnică în terapie denumită „numeste-o pentru a o domoli”. Aceasta înseamnă să înțelegem când, de ce și cum ne afectează ceva. Copiii crescuți fără limite sunt lăsați să acționeze după bunul plac, fără a învăța cum să înțeleagă și să facă față emoțiilor lor.
3. Au dificultăți în a gestiona conflictele. Persoanele fără limite nu învață cum să abordeze conflictele. Ele nu știu când să-și ceară scuze sau cum să rezolve problemele corect. Dacă nu doresc să abordeze un conflict, nu o vor face. Pe de altă parte, pot transforma orice în problemă și pot provoca certuri fără motiv. Un consilier licențiat a explicat că „indivizii care nu au limite adecvate au adesea dificultăți în a-și exprima sentimentele (din cauza fricii de respingere sau ridiculizare) și se simt împovărați de percepția celorlalți asupra lor (din dorința de a-i face pe toți fericiți)”.
4. Nu au încredere în sine cât ar trebui. Limitele sunt importante pentru dezvoltarea încrederii în sine. Aceasta înseamnă a ști cum să iei cele mai bune decizii pentru tine, fără a te baza mereu pe părerile altora. Mulți oameni se confruntă cu lipsa încrederii în sine deoarece au învățat de la o vârstă fragedă să se bazeze pe altcineva pentru a lua decizii. Un expert a subliniat că stabilirea limitelor cu copiii este importantă deoarece îi învață „gândirea logică din spatele limitelor și dezvoltă abilități mai bune de luare a deciziilor”.
5. De obicei, urăsc să fie singuri. Părinții care nu cred în stabilirea limitelor pot petrece mult timp cu copiii lor sau, dimpotrivă, îi pot lăsa singuri. Acești copii cresc cu impresia că a fi singur este un lucru rău. Pe deasupra, ei pot să nu înțeleagă când cineva spune că vrea să fie singur, deoarece acest concept le este străin. Această frică de a fi singur este agravată de tendința lor de a încălca limitele altora.
6. Tind să-i placă pe ceilalți pentru a evita respingerea. O parte a stabilirii limitelor este învățarea copiilor cum să fie rezilienți și cum să facă față respingerii. Expertul menționat anterior a explicat că limitele îi învață pe copii să facă față „limitărilor și frustrărilor minore”, construind astfel „capacitatea de a face față provocărilor mai mari în viață”. De exemplu, atunci când copiii sunt refuzați, acest lucru le arată că lumea nu se învârte în jurul lor. Ca adulți, această experiență îi ajută să gestioneze mai bine respingerea, înțelegând că aceasta nu este o tragedie, ci o parte normală a vieții.
