Copiii care își ascund sentimentele dezvoltă adesea 8 obiceiuri de evitare în viața adultă
Unii părinți descurajează exprimarea emoțiilor, iar copiii lor dezvoltă adesea obiceiuri de evitare atunci când ajung la maturitate.
Din cauza faptului că au fost nevoiți să își ascundă sentimentele în copilărie, acești adulți ajung să fie anxioși și stresați. Iată cele opt obiceiuri întâlnite frecvent în rândul celor care au fost nevoiți să își suprime emoțiile în copilărie:
1. Încercarea de a anticipa nevoile altora. Mulți copii care au crescut într-un mediu în care trebuiau să fie atenți la starea emoțională a părinților devin adulți hiper-vigilenți. Aceștia încearcă să anticipeze nevoile celor din jur pentru a evita conflictele sau conversațiile dificile.
2. Suprimarea îngrijorărilor. În loc să comunice direct, adulții care nu au avut un spațiu sigur pentru a se exprima în copilărie aleg să își suprime emoțiile. Aceștia preferă să trăiască cu nevoi neîmplinite și resentimente, decât să abordeze discuții dificile.
3. Menținerea unei agende ocupate. Când se opresc pentru a face față emoțiilor pe care le-au reprimat, se simt copleșiți, așa că aleg să rămână ocupați. Aceștia se dedică muncii sau au o viață socială intensă pentru a se distrage de la emoțiile pe care le percep ca pe o amenințare.
4. Supraevaluarea emoțiilor. În loc să simtă emoțiile pe măsură ce apar, persoanele evazive pot ajunge să le analizeze excesiv. Astfel, reușesc să evite confruntarea cu emoțiile lor, dar aceste sentimente tot se acumulează pe termen lung, fără a fi procesate corespunzător.
5. Concentrarea pe problemele altora. Mulți copii care și-au ascuns sentimentele acasă se simt responsabili să protejeze părinții. Aceștia devin adulți care se concentrează pe problemele altora pentru a evita să își examineze propriile dificultăți.
6. Redefinirea stării lor ca „sunt bine”. Fără un spațiu în care să învețe cum să își exprime emoțiile, aceștia nu au vocabularul necesar pentru a verbaliza ce simt. De aceea, folosesc frecvent expresia „sunt bine” pentru a evita vulnerabilitatea.
7. Schimbarea rapidă a subiectului. Chiar dacă părinții cred că fac un favor copiilor lor prin suprimarea propriilor emoții, aceștia observă totuși când ceva nu este în regulă și pot dezvolta comportamente evazive. Astfel, își petrec viața adultă încercând să evite discuțiile despre vulnerabilitate.
8. Ascunderea greșelilor. Pe lângă faptul că nu au învățat să își verbalizeze și să își regleze emoțiile, copiii care au fost nevoiți să își ascundă sentimentele nu au dezvoltat mentalitatea de a învăța din greșeli. Așadar, ei percep orice eșec ca pe o nereușită personală, ceea ce le afectează viața ulterior.
Bineînțeles că ești învățat să îți ascunzi sentimentele de mic! 🤷♂️ Așa e la noi, copiii cresc cu „taci și înghite” și după aia ne mirăm de ce ajungem la psiholog. Iar ne luăm țeapă!
Încă o dovadă că suntem de râs! 😤 Statul nu face nimic pentru a schimba mentalitatea asta, dar apoi se plâng că tinerii au probleme emoționale. Niciodată nu se schimbă nimic în România….
Hai că poate iese ceva din toate astea! 😊 Poate generațiile viitoare vor învăța să fie mai deschise și să-și exprime sentimentele liber. Eu încă sper într-o lume mai bună!