Cine sunt responsabilii pentru criza energetică, spune Dumitru Chisăliță

Cine sunt responsabilii pentru criza energetică, spune Dumitru Chisăliță

Problemele din sistemul energetic nu au fost cauzate de dezvoltarea energiei regenerabile, ci de modul în care statul a gestionat tranziția energetică în ultimele decenii, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Într-o analiză care caută să identifice răspunderea pentru vulnerabilitățile actuale, expertul indică în primul rând Guvernul, menționat în 16 dintre episoadele analizate, urmat de ANRE, cu 11, portofoliul Energiei, cu 10, și Parlamentul, cu nouă. Chisăliță afirmă că România a investit în capacități de producție fără a dezvolta simultan rețelele, stocarea și sursele controlabile necesare în momentele când energia regenerabilă nu poate acoperi consumul.

Analiza pleacă de la ideea că România „nu a înțeles, sau nu a vrut să înțeleagă, cum se face o tranziție energetică”. Chisăliță subliniază că statul a urmărit absorbția rapidă a fondurilor europene, numărul de panouri instalate, valoarea contractelor și capacitatea instalată, dar nu a acordat aceeași atenție armonizării dintre producție, rețea și consum, stocării și păstrării capacităților de rezervă.

„Energia regenerabilă nu este cauza situației critice în care a ajuns Sistemul Electroenergetic Național. Panourile fotovoltaice și turbinele eoliene nu au destabilizat singure sistemul și nici nu trebuie transformate în țapi ispășitori”, a explicat acesta.

Publicitate

Guvernul apare în 57% dintre episoadele analizate. În clasamentul responsabilității instituționale realizat de Chisăliță, Guvernul apare în 16 episoade, respectiv 57% din cazurile studiate. ANRE ocupă locul doi, cu 11 episoade și 39%, urmată de instituțiile care au gestionat portofoliul Energiei, cu 10 episoade și 36%. Parlamentul este menționat în nouă episoade, adică 32%, iar Ministerul Mediului, operatorii de rețea și Administrația Fondului pentru Mediu apar fiecare în câte patru situații, echivalentul a 14%. Companiile energetice de stat și dezvoltatorii, contractanții și instalatorii sunt menționați fiecare în câte trei episoade, ceea ce reprezintă 11%.

Chisăliță sintetizează cauzele prin formula: „Cheltuieli ineficiente + «băieți deștepți» + investiții nearmonizate + pseudo-ecologiști + hidrocentrale blocate + marketing politic în locul soluțiilor tehnico-economice + incompetență”. Acesta a analizat o serie de decizii și inacțiuni începând din 1998, an în care sistemul energetic integrat a început să fie separat în activități și companii distincte, odată cu desființarea RENEL.

În 2000, după divizarea CONEL și apariția Transelectrica, Hidroelectrica, Termoelectrica și Electrica, Chisăliță susține că fiecare companie a început să își urmărească propriul bilanț, iar „nimeni nu mai răspunde efectiv pentru coerența întregului sistem”. Responsabilitatea este pusă în sarcina Guvernului și a ministerului de resort.

Pentru perioada 2000-2007, expertul indică guvernele succesive, ANRE și ministerul de resort drept responsabili pentru construirea pieței fără suficiente mecanisme de rezervă, flexibilitate, stocare și capacitate fermă.

Un proiect menționat este hidrocentrala cu acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești. Conform analizei, România discută din 2003 despre aproximativ 1.000 MW de acumulare prin pompaj, însă până în 2026 nu a fost luată o decizie efectivă de investiție. Chisăliță consideră că sistemul a pierdut astfel un instrument important pentru redistribuirea energiei din orele cu excedent către cele cu deficit.

Expertul a subliniat și întârzierile de la centrala pe gaze de la Iernut. Cei 430 MW trebuiau să fie disponibili în 2020, dar proiectul a suferit întârzieri considerabile. În analiza sa, Chisăliță atribuie responsabilitatea Romgaz, contractanților, conducerilor și ministerelor succesive, susținând că astfel Sistemul Electroenergetic Național nu dispune de o centrală flexibilă, utilă în special în vârful de seară.

Analiza include și amenajările hidroenergetice blocate între 2007-2026 din cauza documentațiilor neactualizate, obligațiilor de mediu, litigiilor și tentativelor legislative de exceptare. Responsabilitatea este împărțită între ministerele Energiei și Mediului, Hidroelectrica, Parlament și autoritățile emitente, iar efectul identificat este pierderea atât a producției controlabile, cât și a flexibilității hidro necesare reglării sistemului.

„Am închis după calendarul politic, dar am construit după hazard.” Chisăliță nu susține păstrarea cu orice preț a întregului parc pe cărbune, dar subliniază că problema a fost ordinea în care au fost retrase capacitățile. „Adevăratul dezastru nu este că România a renunțat la cărbune, ci că a renunțat la capacități sigure înainte de a avea cu ce să le înlocuiască. Am închis după calendarul politic, dar am construit după hazard”, afirmă expertul.

În tabelul său, Chisăliță menționează închiderea Mintia în 2021, înainte ca noile capacități flexibile să fie funcționale, ceea ce a redus rezerva de putere controlabilă. Guvernul, Ministerul Energiei și conducerea producătorului sunt indicați drept responsabili.

Pentru 2022, odată cu adoptarea calendarului de decarbonizare prin OUG 108/2022, Chisăliță a precizat că „problema nu este obiectivul, ci succesiunea”. Conform acestuia, ieșirea unor capacități a fost programată înainte ca înlocuitorii pe gaze, sistemele de stocare și rețelele să fie finalizate.

În ceea ce privește dezvoltarea regenerabilelor, în 2008, prin Legea 220, certificatele verzi au făcut investițiile eoliene și fotovoltaice foarte atractive, iar sprijinul a fost legat de fiecare MWh produs și livrat. Chisăliță arată că stocarea nu a fost stimulată, deoarece presupunea costuri și pierderi de conversie. Responsabilitatea este atribuită Parlamentului, Guvernului și ANRE.

În primul val de dezvoltare a regenerabilelor, între 2010 și 2013, capacitățile au fost amplasate acolo unde existau terenuri, vânt, soare și posibilități rapide de racordare, nu în urma unui plan național care să coreleze sursa, rețeaua și consumul. În acest caz sunt indicați Guvernul, ANRE, operatorii de rețea și dezvoltatorii. Efectul: concentrarea unor volume mari de producție în Dobrogea și în alte zone cu rețele insuficient pregătite.

În perioada 2010-2014, racordările au fost tratate individual și nu sistemic. Expertul susține că efectul cumulat al sutelor de proiecte asupra rețelei nu a fost gestionat suficient de riguros, iar rețeaua a fost obligată „să alerge după investițiile deja aprobate”. Al doilea val fotovoltaic, din perioada 2022-2024, ar fi repetat o parte dintre aceste greșeli. Conform analizei, finanțările publice și private au urmărit din nou numărul de MW instalați, fără suficientă coordonare între localizare, capacitatea rețelei și consumul zonal, accentuând diferența dintre excedentul