Bărbații care fac crize ca adulți au avut aceste 11 experiențe nefericite în copilărie

Bărbații care se comportă ca niște copii în relații au avut aceste 11 experiențe nefericite în copilărie

Nimeni nu își dorește să iasă cu un bărbat care face crize de furie. Atunci când căutăm o relație adultă, ne dorim să creștem copii, nu să ne comportăm ca părinți pentru partenerii noștri.

Cu toate acestea, unii bărbați pot avea dificultăți în gestionarea emoțiilor lor. Acest lucru poate proveni din experiențe nefericite trăite în copilărie. Din păcate, există multe stereotipuri depășite legate de modul în care ar trebui să se comporte băieții. Deși lucrurile s-au îmbunătățit, mulți bărbați au fost crescuți cu ideea că a-și arăta emoțiile înseamnă a fi slab. Astfel, ei nu au învățat cum să își gestioneze sentimentele sau ce au trăit în copilărie. Ca adulți, se pot simți copleșiți de emoțiile lor, iar acest lucru poate conduce la crize de furie legate de durerea din copilărie. Deși nu este o scuză pentru comportamentul inadecvat, recunoașterea acestor semne poate ajuta la crearea unor relații mai înțelegătoare.

Bărbații care continuă să facă crize de furie în calitate de adulți au avut adesea aceste 11 experiențe nefericite în copilărie:

1. Au fost pedepsiți pentru a-și arăta emoțiile

Publicitate

Adesea, băieții sunt crescuți să fie „duri”. Aceasta înseamnă că părinții lor îi pot pedepsi pentru că își arată emoțiile. În schimb, ei preferă ca aceștia să fie stoici, rareori arătându-și sentimentele. Aceasta poate duce la o neglijare emoțională serioasă. Ca adulți, aceștia pot avea multe traume nerezolvate. Neputând să gestioneze aceste sentimente, bărbații aleg adesea să le suprime. Această metodă, însă, nu funcționează întotdeauna și poate duce la izbucniri emoționale foarte puternice, pe care ei le-au ascuns încă din copilărie.

2. Nu au fost învățați despre limite

Toți avem nevoie de limite. Acestea ne protejează de a oferi prea mult din noi altora, permițându-ne în același timp să primim ceea ce avem nevoie în schimb. Dacă într-o familie lipsesc limitele, copiii care cresc acolo pot experimenta un mediu haotic. Aceștia pot observa părinții comportându-se imprevizibil sau asumându-și prea multe responsabilități până la epuizare, lăsându-le astfel puțin timp pentru copii. Fără limite sănătoase, un copil poate învăța să gestioneze responsabilitățile în moduri negative.

3. Au fost expuși la stres cronic

Există trei tipuri de stres: toxic, tolerabil și pozitiv. Un copil care crește într-un mediu plin de certuri între părinți, condiții instabile sau sentimente de abandon poate experimenta stres toxic. Acest tip de stres poate avea un impact negativ asupra sănătății lor. Dacă nu au avut părinți care să îi calmeze în momentele de stres, creierul lor s-ar putea dezvolta diferit. Creșterea într-un astfel de mediu poate complica gestionarea emoțiilor în viața adultă.

4. Au avut modele de rol nesănătoase

Nu toată lumea crește într-o familie sănătoasă. Cei care au avut modele de rol pozitive sunt mai norocoși, având ocazia să observe comportamente corecte. Dacă cineva a avut părinți care se confruntau cu probleme de control emoțional sau alte dificultăți de sănătate mintală, aceștia nu le pot învăța abilitățile de coping corespunzătoare. Dacă părinții reacționează frecvent cu emoții puternice, acest comportament devine modelul de bază pentru copil.

5. Au fost rușinați pentru vulnerabilitate

A fi vulnerabil nu este ușor. Este greu să ne lăsăm garda jos și să lăsăm pe cineva în interior. Dacă unui copil i s-a interzis să se deschidă, este de înțeles că va avea dificultăți în gestionarea emoțiilor ca adult. Dacă continuă să facă crize de furie, s-ar putea să aibă probleme în a se deschide față de ceilalți.

6. Au fost obligați să crească prea repede

Toți am auzit despre dezavantajele de a crește prea repede. Copiii au nevoie de timp pentru a fi doar copii. Cei care au trăit astfel de experiențe pot fi obligați să se maturizeze devreme. Părinții îi pot încărca cu prea multe responsabilități, făcându-i să simtă că trebuie să fie adulți. Aceasta poate duce la dificultăți emoționale în viața adultă.

7. Au avut probleme de atașament

Atașamentele pe care le formăm cu părinții noștri influențează modul în care abordăm relațiile romantice și personale în viitor. Cei cu un stil de atașament ambivalent pot căuta constant atenție și asigurare de la cei dragi. Acționând impulsiv, pot obține atenția dorită, chiar dacă aceasta este negativă.

8. Nu au fost niciodată refuzați

Cu toții am cunoscut copii răsfățați. Aceștia obțineau tot ce își doreau. De multe ori, comportamentul lor inadecvat era motivul pentru care se întâmpla acest lucru. Nimeni nu voia să suporte crizele lor de furie, așa că părinții sau profesorii le ofereau repede ceea ce voiau. Aceasta le-a învățat că pot obține ceea ce doresc acționând impulsiv.

9. Nu au primit niciodată aprobarea

Mulți copii își doresc aprobarea părinților lor. Vor să-i facă mândri, fie prin note bune, fie prin realizări. Din păcate, nu toți copiii au parte de aceeași susținere. Unii cresc cu părinți care le transmit impresia că eforturile lor nu sunt suficiente. Aceasta le poate afecta stima de sine și controlul emoțional ca adulți. Crizele de furie pot fi modul prin care aceștia caută atenția părinților lor.

10. Au resentimente nerezolvate

Toți părinții fac greșeli. Este greu de acceptat, dar este adevărat. Trebuie să îi iertăm și să mergem mai departe. Pentru unii, acest lucru este mai greu de realizat. Dacă nu își rezolvă sentimentele, acestea pot continua să crească, provocându-le probleme emoționale în viața adultă.

11. Nu au fost învățați abilități sănătoase de rezolvare a conflictelor

Învățăm abilitățile de rezolvare a conflictelor prin observație. Dacă cineva a crescut într-o familie cu certuri necontrolate sau cu o negare totală a emoțiilor, este posibil să nu fi învățat aceste abilități. Acționând impulsiv, pot obține atenția dorită. Fără un model pozitiv, aceștia pot recurge la izbucniri emoționale pentru a-și exprima sentimentele.