„`html
Analiză: Efectele scăderii natalității asupra sistemelor de pensii din Europa
Mărturiile locuitorilor dintr-un sat aproape depopulat din nordul Spaniei ilustrează o problemă extinsă în întreaga lume occidentală: scăderea natalității, îmbătrânirea populației și numărul tot mai mic de tineri care intră pe piața muncii.
Costurile ridicate ale locuințelor, carierele, insecuritatea financiară și schimbarea valorilor determină mulți tineri să amâne momentul de a deveni părinți. Când amânarea se prelungește, unii ajung să aibă mai puțini copii decât și-ar fi dorit sau chiar să renunțe complet la ideea de a forma o familie. Guvernele încearcă să răspundă prin politici familiale și stimulente financiare, dar rezultatele sunt limitate. Imigrația a devenit astfel o soluție principală pentru a menține forța de muncă și sistemele de protecție socială, însă aceasta generează controverse politice și sociale, conform Politico.
Un sat cu 31 de elevi, construit pentru 700
Situat printre dealurile din nordul Spaniei, satul Vilardevos pare să fie desprins dintr-o altă eră. În realitate, localitatea oferă o imagine a viitorului demografic cu care se confruntă o mare parte a Occidentului, așa cum arată un reportaj publicat de Politico. Într-o dimineață de iunie, când Yaiza Ferreiro Collazos începe ora de engleză, în fața ei se află doar opt copii. Cei mai mari sunt în clasa a șasea, ultimul an al ciclului primar, iar cei mai mici sunt în clasa a patra.
„Nu este întotdeauna ușor să îi înveți pe toți împreună”, spune profesoara în vârstă de 30 de ani, adăugând că nu există o altă variantă deoarece sunt prea puțini elevi pentru a fi împărțiți în clase separate. Grădinița și școala primară „Rodolfo Nunez Rodriguez” au fost deschise în 1974, având capacitatea de a primi aproximativ 700 de copii din Vilardevos și din satele învecinate. Astăzi, instituția mai are doar 31 de elevi, de la grădiniță până în clasa a șasea. În afara sunetului clopoțelului, clădirea este neobișnuit de liniștită, chiar și în timpul pauzelor.
Tăcerea se extinde și în sat. Cei mai mulți dintre oamenii întâlniți pe străduțele sale sunt vârstnici. Multe dintre case sunt abandonate, iar pe fațadele lor apar pancarte cu mesajul „Se vende” – de vânzare. Vilardevos este un caz extrem, dar nu izolat. În întreaga Europă, natalitatea este în scădere, populația îmbătrânește, iar numărul tinerilor care intră pe piața muncii se reduce.
Un echilibru demografic tot mai greu de menținut
Statele sociale moderne se bazează pe un acord între generații. Muncitorii de astăzi finanțează pensiile și serviciile medicale pentru persoanele în vârstă, bazându-se pe faptul că generațiile viitoare vor face același lucru pentru ei. Fertilitatea scăzută pune însă acest mecanism sub presiune. Tot mai puțini tineri intră pe piața muncii exact în momentul în care generații numeroase se apropie de vârsta pensionării. Reforma sistemelor de pensii a devenit una dintre cele mai dificile probleme politice din Europa, iar sustenabilitatea sistemelor de asigurări sociale reprezintă o preocupare constantă și în Statele Unite.
Presiunile vor continua să crească pe măsură ce populația îmbătrânește. Situația obligă guvernele să se confrunte cu o întrebare tot mai urgentă: pot convinge oamenii să aibă mai mulți copii? Iar dacă nu, poate imigrația să împiedice dezechilibrul demografic să devină o criză?
De ce scad ratele natalității
Pentru ca o populație să rămână stabilă în timp, în absența imigrației, femeile trebuie să aibă, în medie, aproximativ 2,1 copii. Conform celor mai recente date Eurostat, rata fertilității în Uniunea Europeană a scăzut la 1,34 în 2024. În Spania, această rată a coborât la 1,1, una dintre cele mai scăzute valori de pe continent. Statele Unite sunt ceva mai puțin expuse, dar se confruntă cu aceeași tendință, rata fertilității scăzând la 1,6 în 2024, conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.
Scăderea natalității nu a fost privită inițial ca o problemă urgentă, însă efectele sale se manifestă abia după decenii. O scădere a numărului de nașteri se transformă într-o penurie de forță de muncă aproximativ o generație mai târziu. Până când școlile se golesc și sistemele de pensii sunt supuse unor presiuni serioase, traiectoria demografică este deja dificil de schimbat.
Europa și Statele Unite păreau mai puțin vulnerabile decât unele regiuni din Asia de Est, cum ar fi Taiwan, Hong Kong și Singapore, care se confruntă deja cu rate ale fertilității de sub un copil per femeie. Apoi apare întrebarea mai complexă: de ce se întâmplă acest lucru?
Există numeroase explicații. Karen Benjamin Guzzo, sociolog la Universitatea din Carolina de Nord, susține că o parte din scăderea înregistrată în Statele Unite reflectă un succes al sănătății publice: americanii au devenit mai capabili să evite sarcinile în adolescență și nașterile neplanificate. Dincolo de acest aspect, însă, situația este similară pe ambele maluri ale Atlanticului.
Locuințele sunt prea scumpe, femeile acordă o importanță mai mare carierei, iar bărbații ajung mai târziu la maturitate. Religia a pierdut influența, iar smartphone-urile și rețelele sociale afectează relațiile directe dintre oameni. Temerile legate de schimbările climatice îi determină pe unii să se întrebe dacă mai este justificat să aducă un copil pe lume. Fiecare dintre aceste ipoteze are susținători, dar niciuna nu explică în totalitate declinul.
Amânarea deciziei de a deveni părinte
Berkay Ozcan, profesor de politici sociale și publice la London School of Economics, respinge încercările de a identifica un singur vinovat. Scăderea natalității, spune el, este rezultatul unei combinații de factori. Piețele muncii nesigure și costurile ridicate ale locuințelor joacă un rol semnificativ, la fel ca schimbarea valorilor, prelungirea perioadei de studii și așteptările tot mai mari în ceea ce privește rolul de părinte. Toți acești factori contribuie la amânarea momentului de a deveni părinte.
Sondajele arată că tinerii își doresc în continuare, în medie, aproximativ doi copii, dar mulți amână momentul până când se simt pregătiți din punct de vedere profesional, financiar și emoțional. Adesea, așteaptă mai mult decât intenționaseră.
Eva Beaujouan este de acord, iar concluziile sale nu se bazează doar pe experiența profesională. Când avea 34 de ani, ea și partenerul ei au început să încerce să aibă un copil, reușind cinci ani mai târziu, după ce au apelat la fertilizarea in vitro. „Nu mi-aș fi imaginat niciodată, începând de la 34 de ani, că voi avea probleme”, spune Beaujouan, care are acum 48 de ani și și-a
