Adulții care s-au simțit nedoriți în copilărie dezvoltă adesea 11 obiceiuri distrugătoare

Adulții care s-au simțit nedoriți în copilărie dezvoltă adesea 11 obiceiuri distrugătoare

Se estimează că majoritatea oamenilor își construiesc stima de sine pe baza mesajelor primite în anii formative, ceea ce explică de ce adulții care au fost marginalizați sau s-au simțit nedoriți în copilărie tind să dezvolte obiceiuri distrugătoare.

Dacă ai fost tratat cu bunătate și acceptare, probabil că ai învățat să te valorizezi și să crezi în abilitățile tale. În caz contrar, efectul poate fi opus. Bunăstarea noastră emoțională este influențată de sentimentul de apartenență. Din fericire, există metode prin care putem schimba aceste tipare odată ce le recunoaștem.

Adulții care s-au simțit nedoriți în copilărie dezvoltă adesea următoarele 11 obiceiuri distrugătoare:

1. Evită respingerea. Fiind ființe sociale, avem nevoie de conexiune cu ceilalți pentru a supraviețui și a prospera. Cei care au fost excluși în copilărie au, de obicei, o stimă de sine scăzută, ceea ce le afectează modul de a forma atașamente în viața adultă. Un studiu din 2017, intitulat „Cauzele și consecințele excluderii sociale și respingerii între copii și adolescenți”, arată că excluderea nu întotdeauna are intenția de a provoca rău, dar efectele psihologice ale acesteia sunt adesea negative.

Publicitate

2. Se simt inadecvați. Excluderea nu se limitează doar la școală; copiii pot fi excluși și de membrii familiei. Dacă părinții au făcut comparații între realizările tale și cele ale fraților sau colegilor, este foarte posibil să ai o stimă de sine scăzută. Acești adulți dezvoltă adesea un critic interior foarte aspru.

3. Evită asumarea riscurilor. Teama de eșec este o reacție comună la excluderea din copilărie. Critica excesivă poate duce la o reticență de a încerca lucruri noi, limitând astfel dezvoltarea personală și profesională.

4. Așteaptă aprobarea altora. O nevoie intensă de validare externă poate rezulta din dragostea condiționată primită în copilărie. Acești adulți pot dezvolta un stil de atașament anxios, căutând iubirea și validarea în relațiile lor adulte.

5. Sunt supraprețuitori. Ignorarea de către părinți poate dăuna, dar și concentrarea obsesivă asupra lor poate avea efecte negative. Cei care au fost „copiii de aur” pot dezvolta obiceiuri distrugătoare, măsurându-și valoarea în funcție de realizările lor.

6. Nu își exprimă emoțiile. Cei care și-au minimizat sentimentele în copilărie pot evita să își exprime emoțiile și nevoile în viața adultă. Învățarea conștientizării emoționale este esențială pentru a dezvolta relații sănătoase.

7. Au dificultăți în a avea încredere în alții. Menținerea unor limite severe ca formă de auto-protecție este un semn că persoana a fost exclusă în copilărie. Excluderea afectează profund capacitatea de a se conecta cu ceilalți.

8. Se tem să se apere. Evitarea confruntărilor este un indiciu al excluderii din copilărie. Aceasta poate duce la dificultăți în relațiile personale și profesionale, deoarece persoanele afectate pot fi mai puțin dispuse să își susțină drepturile.

9. Nu pot accepta laudele. Capacitatea de a primi complimente necesită o stimă de sine sănătoasă. Cei care au fost ignorați în copilărie pot avea dificultăți în a accepta aprecierile, concentrându-se pe criticile primite.

10. Sunt perfecționiști. Perfecționismul este o trăsătură comună printre cei care s-au simțit nedoriți în copilărie. Această tendință este adesea debilitantă, deoarece perfecțiunea este imposibil de atins.

11. Acționează cu superioritate. Unii adulți dezvoltă un complex de superioritate ca o adaptare nesănătoasă la excluderea din copilărie. Aceștia pot avea o imagine distorsionată despre sine, bazată pe realizări superficiale, care îi poate face să se comporte cu dispreț față de alții.