Adulții care nu își sună părinții pentru sfaturi au învățat 7 lecții triste
Fiecare persoană are o relație diferită cu părinții săi. În funcție de cum au fost crescuți, unii se pot baza pe părinți pentru orice, chiar și în viața adultă, în timp ce alții aleg să nu îi contacteze deloc pentru sfaturi, iar acest lucru se leagă de lecțiile învățate din copilărie.
Una dintre lecțiile triste învățate este aceea că a fi vulnerabil este echivalent cu a fi slab. Această idee îi poate face pe adulți să evite să ceară ajutor, de teamă că își vor admite greșelile sau că nu știu totul. În consecință, mulți dezvoltă un stil de atașament evitant, având o toleranță scăzută pentru intimitate și relații durabile.
O altă lecție este că a te baza pe alții nu este sigur. Dacă părinții le-au insuflat ideea că singura persoană pe care se pot baza în viață sunt ei înșiși, adulții pot deveni hiperincluziști, gestionând totul pe cont propriu și evitând orice formă de ajutor.
Unii oameni pot fi învățați să evite conflictul cu orice preț. Dacă au fost crescuți într-un mediu în care dezacordurile nu duceau la nimic constructiv, ci dimpotrivă, generau resentimente, este firesc ca ei să evite contactul cu părinții, de teamă să nu provoace neplăceri.
De asemenea, un alt motiv pentru care adulții nu își sună părinții este teama de despărțiri. Dacă au crescut temându-se de momentele de despărțire, aceștia pot alege să nu comunice deloc pentru a evita durerea care vine odată cu acestea.
De multe ori, a fi emoțional nu este văzut ca un lucru pozitiv. Dacă părinții nu au fost receptivi la sentimentele lor în copilărie, adulții pot căuta sprijin din alte surse sau pot încerca să își rezolve problemele pe cont propriu, protejându-și astfel bunăstarea emoțională.
Independența este o altă lecție importantă. Chiar dacă părinții intenționează să își învețe copiii să fie autonomi, acest lucru poate duce la o situație în care adulții nu simt nevoia de ajutor din partea părinților, având impresia că pot face totul singuri.
În cele din urmă, mulți adulți aleg să nu își sune părinții deoarece simt că vor fi judecați pentru alegerile lor. Acest lucru îi determină să nu deschidă subiecte sensibile, preferând să rămână tăcuți decât să riște o reacție negativă din partea părinților.
Băi, da’ ce să mai zic? Iar ne luăm țeapă cu lecțiile astea triste… 😂 Cred că mulți dintre noi am ajuns să nu mai sunăm părinții pentru că preferăm să învățăm pe pielea noastră! Așa e la noi, păcat de timp și de nervi.
Sincer acum, cred că e important să ne ascultăm părinții măcar din când în când. Chiar dacă uneori avem impresia că știm totul, hai că poate ieșim bine dacă îi întrebăm! 😊 Poate au și ei ceva de spus care merită ascultat!