Chisturile ovariene pot fi asimptomatice și, în anumite cazuri, pot afecta fertilitatea
Chisturile ovariene pot fi formațiuni benigne, care dispar spontan, sau pot necesita tratament specializat. Dr. Shadia Ateia, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în tratamentul infertilității și reproducere umană asistată (FIV), a explicat pentru Digi24.ro care sunt principalele tipuri de chisturi ovariene, cum pot influența fertilitatea și când este necesară intervenția medicală.
Tipuri de chisturi ovariene
Chisturile ovariene nu reprezintă o singură afecțiune ginecologică, ci o categorie largă de formațiuni cu origini, caracteristici și implicații medicale diferite. Deși multe sunt asimptomatice, unele pot provoca dureri pelvine, dereglări menstruale și, în anumite cazuri, pot afecta fertilitatea.
Printre cele mai frecvente tipuri se numără chisturile funcționale, asociate ovulației și fluctuațiilor hormonale, care includ formele hemoragice și foliculare.
Chistul hemoragic apare, de regulă, după ovulație, când la nivelul ovarului se acumulează sânge, formând o cavitate cu conținut hemoragic. De cele mai multe ori, se resoarbe spontan până la următoarea menstruație, însă poate persista câteva săptămâni sau luni. În funcție de dimensiune și evoluție, poate provoca dureri pelvine sau disconfort abdominal și poate necesita monitorizare ecografică.
Chistul folicular se formează atunci când foliculul ovarian dominant nu se rupe pentru a elibera ovulul, acumulând lichid. De regulă, această formațiune este benignă și se remite spontan, fără tratament specific.
Un posibil semn al apariției unui chist funcțional este modificarea ciclului menstrual. La femeile cu menstruații regulate, o întârziere neobișnuită sau absența menstruației poate indica o perturbare a ovulației. Totuși, aceste modificări nu confirmă prezența unui chist ovarian și necesită evaluare ginecologică pentru stabilirea cauzei.
Chisturile endometriozice, numite și endometrioame ovariene, sunt asociate endometriozei, o afecțiune cronică în care țesut asemănător endometrului se dezvoltă în afara uterului. La nivel ecografic, acestea pot semăna cu chisturile hemoragice, însă se diferențiază prin aspect și evoluție.
Spre deosebire de chisturile funcționale, care se remit spontan, endometrioamele persistă, de regulă, și necesită evaluare ginecologică. În funcție de dimensiune, simptome și planurile reproductive ale pacientei, tratamentul poate include monitorizare, medicație sau intervenție chirurgicală, a explicat Dr. Shadia Ateia, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în tratamentul infertilității și reproducere umană asistată.
Diagnosticul endometriozei poate fi dificil de stabilit din cauza caracterului heterogen al bolii și a diversității localizărilor pe care aceasta le poate avea. Atunci când afectarea nu este localizată la nivelul ovarelor, ci implică alte structuri pelvine, precum peritoneul sau țesuturile situate în afara acestuia, identificarea bolii poate deveni mai complexă. În schimb, prezența endometrioamelor ovariene poate facilita identificarea bolii prin ecografie.
Durerea nu reprezintă un simptom obligatoriu al endometriozei. Deși afecțiunea este frecvent asociată cu dismenoreea (durerea menstruală), durerea din timpul ovulației sau cea pelvină cronică, intensitatea și prezența simptomelor pot varia considerabil de la o pacientă la alta. Prin urmare, absența durerii nu exclude endometrioza, iar evaluarea medicală trebuie să țină cont de particularitățile fiecărui caz.
Chisturile dermoide, numite și teratoame chistice mature, sunt formațiuni ovariene care pot conține țesuturi precum piele, păr sau structuri dentare, dezvoltate din celule capabile să se diferențieze în mai multe tipuri de țesut.
Spre deosebire de chisturile funcționale, acestea nu dispar, de regulă, spontan. Diagnosticul se bazează pe evaluarea ginecologică și ecografică, iar conduita — monitorizare sau intervenție chirurgicală — se stabilește în funcție de dimensiune, aspect și particularitățile fiecărui caz, a adăugat specialistul.
Simptome, diagnostic și tratament
Sindromul ovarelor polichistice este frecvent confundat cu prezența chisturilor ovariene. În percepția publică, asocierea dintre termenii „chisturi” și „ovare” conduce adesea la această confuzie, însă cele două noțiuni trebuie delimitate clar.
Deși denumirea poate sugera contrariul, sindromul ovarelor polichistice nu este o afecțiune caracterizată, în esență, prin prezența chisturilor ovariene. Este un sindrom complex, cu implicații hormonale și metabolice, întâlnit frecvent la femeile de vârstă reproductivă și considerat una dintre cele mai comune afecțiuni endocrine în această categorie de populație.
Denumirea sindromului, utilizată de aproape un secol, a contribuit la perpetuarea confuziei, deoarece nu reflectă pe deplin complexitatea mecanismelor care stau la baza afecțiunii. Aspectul ovarelor și prezența foliculilor vizibili ecografic nu sunt echivalente cu existența unor chisturi ovariene în sensul clinic obișnuit, a mai precizat Dr. Shadia Ateia, medic specialist obstetrică-ginecologie.
Modificările neobișnuite ale ciclului menstrual, în special întârzierea sau absența menstruației, precum și durerile pelvine acute sau persistente sunt motive pentru un consult ginecologic. Aceste manifestări nu indică în mod obligatoriu prezența unui chist ovarian, însă necesită evaluare medicală pentru identificarea cauzei.
Absența simptomelor nu exclude existența unor formațiuni ovariene, motiv pentru care sunt importante controalele ginecologice periodice. Endometrioza și chisturile endometriozice pot evolua și în absența durerii.
Ecografia transvaginală permite examinarea detaliată a ovarelor și evaluarea dimensiunii, structurii și aspectului formațiunilor identificate. Investigația poate ajuta la diferențierea chisturilor funcționale de endometrioame și de alte formațiuni ovariene, în funcție de caracteristicile ecografice.
Ecografia transabdominală poate completa evaluarea, însă oferă, în general, imagini mai puțin detaliate ale ovarelor. Alegerea metodei depinde de contextul clinic și de particularitățile pacientei.
Indicația chirurgicală depinde de dimensiunea și aspectul chistului, evoluția acestuia, simptome și riscul de complicații, nu doar de tipul formațiunii. Chiar și un chist funcțional, care se remite de obicei spontan, poate necesita intervenție dacă se mărește sau provoacă complicații.
Decizia se stabilește individual, urmărind tratarea afecțiunii și conservarea, pe cât posibil, a țesutului ovarian sănătos.
Fertilitatea și rezerva ovariană
Anumite tipuri de chisturi ovariene pot afecta fertilitatea, în special endometrioamele, asociate endometriozei. Acestea pot influența funcția ovariană prin afectarea țesutului ovarului și prin procesul inflamator asociat bolii, cu posibile efecte asupra calității ovocitelor și a mediului în care are loc fecundația și se dezvoltă embrionul.
Operațiile la nivelul ovarelor pot duce la pier
