Animalele ținute în gospodărie pot provoca reclamații și amenzi pentru zgomot sau mirosuri
Zgomotele persistente și mirosurile neplăcute provocate de animalele crescute în gospodărie pot duce la reclamații din partea vecinilor, iar încălcarea obligațiilor legale poate atrage amenzi pentru proprietari. Avocatul Bogdan Pițigoi a explicat pentru Digi24.ro ce reguli se aplică adăposturilor din curte, în ce condiții pot interveni autoritățile și când persoanele afectate pot cere despăgubiri în instanță.
Amplasarea adăposturilor și regulile locale
Regulile de bună vecinătate, normele de igienă și prevederile locale pot impune anumite obligații proprietarilor, indiferent dacă animalele sunt crescute în curte sau în apartament.
Potrivit art. 612 din Codul civil, construcțiile, lucrările și plantațiile trebuie amplasate la o distanță de cel puțin 60 de centimetri față de linia de hotar, dacă legea sau regulamentul de urbanism nu prevede altfel. Această dispoziție nu se aplică însă tuturor amenajărilor realizate în curte.
O cușcă obișnuită pentru animale, care poate fi mutată dintr-un loc în altul, este considerată un bun mobil, nu o construcție fixă pe teren. Prin urmare, amplasarea acesteia nu este condiționată, în principiu, de respectarea distanței minime de 60 de centimetri față de proprietatea învecinată.
Cu toate acestea, absența unei distanțe minime obligatorii nu înlătură obligația proprietarului de a respecta regulile bunei vecinătăți. Acesta trebuie să aleagă amplasamentul adăpostului astfel încât animalele să nu provoace disconfort celor din jur.
Pe lângă prevederile legislației naționale, proprietarii de animale trebuie să respecte și regulile locale sau pe cele aplicabile în condominiu. Prin hotărâri ale consiliilor locale, primăriile pot stabili obligații privind deținerea, îngrijirea și adăpostirea animalelor, în limitele competențelor prevăzute de lege.
La bloc, asociațiile de proprietari pot adopta reguli privind folosirea spațiilor comune și conviețuirea în condominiu. Acestea trebuie să respecte legislația în vigoare și drepturile proprietarilor și locatarilor și nu pot institui, prin simplul regulament intern, interdicții contrare legii.
Când pot fi aplicate amenzi
Proprietarii animalelor pot risca amenzi în funcție de natura faptei, de gravitatea situației și de prevederile legale încălcate. În cazul zgomotelor produse de câini sau de alte animale, sancțiunile pot fi aplicate atât pentru tulburarea liniștii locuitorilor, în general, amenzile fiind cuprinse între 200 și 1.000 de lei, cât și pentru încălcarea intervalelor legale de odihnă, respectiv 22:00-08:00 și 13:00-14:00, când acestea pot ajunge la 1.000-2.000 de lei, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Problemele pot apărea și atunci când spațiul destinat animalelor nu este întreținut corespunzător. Proprietarii pot răspunde pentru mirosurile neplăcute provocate de viețuitoarele pe care le dețin. Lipsa curățeniei, acumularea dejecțiilor și întreținerea necorespunzătoare a spațiilor în care sunt ținute pot atrage sancțiuni, în funcție de normele de mediu, sanitare și sanitar-veterinare încălcate.
Este important de precizat că amenzile nu se aplică automat. Autoritățile competente trebuie să verifice fiecare situație în parte, să constate existența unei abateri și să stabilească sancțiunea corespunzătoare, în funcție de legislația aplicabilă.
Aceste obligații nu se limitează la proprietarii care cresc animale în curte. Și persoanele care țin câini sau alte animale în apartamente trebuie să respecte normele de conviețuire și să evite producerea unor inconveniente nejustificate pentru ceilalți locatari.
Obligația de a preveni disconfortul provocat vecinilor este valabilă indiferent de specia animalelor deținute. Astfel, persoanele care cresc în gospodărie vaci, porci, capre, oi, păsări sau alte animale trebuie să respecte atât regulile generale privind buna vecinătate, cât și cerințele specifice referitoare la adăpostirea, îngrijirea și întreținerea acestora.
În astfel de situații, o atenție deosebită trebuie acordată igienei adăposturilor, colectării și depozitării dejecțiilor, precum și gestionării apelor uzate, astfel încât să fie prevenite mirosurile persistente, contaminarea mediului și apariția unor riscuri pentru sănătatea publică.
De asemenea, proprietarii trebuie să respecte normele sanitar-veterinare aplicabile fiecărei specii și condițiilor concrete de creștere. În funcție de localitate și de caracteristicile gospodăriei, pot exista și reguli suplimentare stabilite prin hotărâri ale consiliului local, inclusiv în ceea ce privește amplasarea adăposturilor și distanțele față de proprietățile învecinate. Nerespectarea acestor obligații poate atrage sancțiuni distincte, în funcție de natura și gravitatea abaterilor constatate de autoritățile competente.
Reclamații și acțiuni în instanță
Dacă discuțiile cu proprietarul nu duc la rezolvarea problemei, persoanele afectate se pot adresa autorităților competente. În cazul zgomotelor produse de animale, precum lătratul excesiv al câinilor, pot fi sesizate Poliția Locală sau Poliția Română, pentru verificarea unei eventuale tulburări a liniștii publice.
Dacă reclamația vizează mirosurile neplăcute, acumularea dejecțiilor sau nerespectarea condițiilor de igienă, pot fi solicitate verificări din partea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA), Direcției de Sănătate Publică (DSP), Gărzii de Mediu sau Primăriei, în funcție de natura problemei și de competențele fiecărei instituții.
Pentru susținerea reclamației, vecinii pot păstra înregistrări audio-video și pot nota datele, orele și frecvența incidentelor. Aceste dovezi pot ajuta la demonstrarea caracterului repetat al deranjului, mai ales în situațiile în care problema nu mai este prezentă în momentul controlului autorităților.
Dacă proprietarul nu ia măsuri pentru remedierea situației, iar disconfortul persistă, vecinii se pot adresa instanței de judecată. În baza regulilor privind raporturile de vecinătate, aceștia pot solicita încetarea tulburării și adoptarea măsurilor necesare pentru înlăturarea inconvenientelor. În funcție de circumstanțele cazului, instanța poate dispune, de exemplu, relocarea adăpostului, igienizarea spațiului sau alte măsuri menite să reducă zgomotul și mirosurile neplăcute.
De asemenea, persoanele afectate pot solicita despăgubiri, dacă dovedesc existența unui prejudiciu și legătura acestuia cu fapta proprietarului. Acestea pot consta în daune morale, pentru disconfortul și afectarea vieții cotidiene, sau daune materiale, în cazul unor pagube concrete.
De exemplu, dacă un animal pătrunde pe proprietatea vecină și distruge bunuri ori deteriorează gardul, proprietarul său poate fi obligat să suporte costurile reparațiilor sau contravaloarea prejudiciului.
În cazul în care proprietarul nu respectă obligațiile stabilite printr-o hotărâre judecătorească executorie, măsurile dispuse pot fi puse în aplicare
