Ce reprezintă „food noise” și impactul său asupra procesului de slăbire
Preocupările legate de mâncare pot deveni o constantă, chiar și în lipsa senzației de foame, fenomen cunoscut sub numele de „food noise”. Acesta poate influența comportamentele alimentare și poate complica controlul greutății.
Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice, a explicat pentru Digi24.ro ce factori îl pot accentua și ce rol au alimentația și, în anumite situații, tratamentul medicamentos în gestionarea acestuia. Specialiștii subliniază că relația cu mâncarea este influențată atât de obiceiurile alimentare, cât și de restricțiile impuse prin diete, alături de mecanismele prin care organismul reglează foamea și sațietatea.
„Termenul «food noise», preluat din limba engleză și tradus prin «zgomot alimentar», descrie un flux constant de gânduri despre mâncare, care poate capta atenția, îngreunând concentrarea asupra altor aspecte ale vieții cotidiene. Aceste gânduri pot apărea frecvent și pot persista chiar și după masă, fără a fi însoțite de senzația fiziologică de foame”, a explicat Dr. Nicoleta Lupașcu, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice.
Medic diabetolog: „Este important să facem diferența între foame, poftă și food noise”. Deși pot părea similare, aceste trei fenomene au manifestări distincte. Nevoia fiziologică de a mânca apare atunci când organismul necesită energie și nutrienți, în timp ce pofta alimentară se referă la dorința de a consuma un anumit produs, adesea provocată de stimuli externi, precum aspectul sau mirosul unui preparat. În contrast, „food noise” implică gânduri persistente despre alimentație, care pot reveni frecvent pe parcursul zilei sau chiar în timpul nopții.
Printre semnele care pot indica o dereglare a apetitului se numără: „food noise” însoțit de pofte intense, în special pentru dulciuri, dificultăți în controlarea senzației de foame și nevoia de a mânca din nou la scurt timp după masă, chiar și în absența unei nevoi fiziologice. Aceste manifestări pot indica perturbări ale mecanismelor de reglare a apetitului, inclusiv modul în care creierul integrează informațiile despre sațietate.
Consumul frecvent de gustări între mese este unul dintre obiceiurile care pot întreține preocuparea constantă pentru mâncare. Fie că este vorba de biscuiți, nuci sau fructe, tendința de a mânca repetat, chiar și fără foame, poate menține atenția concentrată asupra alimentelor. Aceasta se poate extinde pe parcursul zilei, uneori chiar până la miezul nopții.
Dietele drastice și restricțiile alimentare pot intensifica această preocupare. Deși pot avea rezultate inițiale, astfel de restricții sunt greu de menținut și revenirea la vechile obiceiuri poate duce la recâștigarea kilogramelor pierdute. Un aport alimentar insuficient pe o perioadă îndelungată poate accentua preocuparea pentru mâncare și poate duce la episoade de consum compensatoriu.
Este esențial să asigurăm organismului energia și nutrienții necesari, evitând astfel restricțiile severe. Frecvența meselor, calitatea și compoziția acestora contează. „Pentru unii, două mese pe zi pot fi suficiente, atâta timp cât asigură necesarul de energie și nutrienți, oferind o senzație adecvată de sațietate”, a menționat Dr. Nicoleta Lupașcu.
Reducerea fenomenului de „food noise” implică formarea unor obiceiuri alimentare care să susțină funcționarea normală a mecanismelor de reglare a apetitului. Includerea proteinelor, fibrelor și grăsimilor sănătoase în mesele principale poate contribui la prelungirea senzației de sațietate. Gândurile despre mâncare devin mai frecvente atunci când organismul nu primește suficienți nutrienți.
În anumite cazuri, pot fi indicate tratamente medicamentoase, inclusiv terapii injectabile cu agoniști ai receptorului GLP-1. Aceste tratamente acționează asupra centrilor cerebrali responsabili cu reglarea apetitului și încetinesc golirea stomacului, prelungind astfel senzația de sațietate. Studiile arată că aceste terapii pot reduce gândurile persistente despre mâncare și poftele intense.
Tratamentul se administrează exclusiv la indicația medicului, iar ajustarea dozelor se face în funcție de răspunsul pacientului. Menținerea rezultatelor necesită și schimbări durabile ale stilului de viață, inclusiv alimentație echilibrată, mișcare regulată, somn suficient și gestionarea stresului. Evaluarea poate include identificarea eventualelor carențe de vitamine și minerale, corectarea acestora fiind necesară, deoarece anumite deficiențe pot influența metabolismul glucozei și sensibilitatea la insulină.
