Arma de control spațial a SUA și riscurile unei curse între marile puteri
Pe 14 septembrie, Troy Meink, secretar al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, a anunțat la Conferința Cibernetică Aeriană și Spațială din Maryland 2026 că SUA au plasat o armă pe orbita Pământului, capabilă să protejeze Forța Comună împotriva amenințărilor externe.
Acesta a fost un moment istoric, marcând prima dată când o națiune a recunoscut public existența unui astfel de sistem. De-a lungul decadelor, SUA, China și Rusia au investit în dezvoltarea armamentului spațial. Rod Thornton, expert în studii de apărare și securitate rusești, a declarat: „Nu este o surpriză că SUA au folosit o armă spațială.”
Victoria Samson, directoarea pentru securitate și stabilitate spațială la Secure World Foundation, a subliniat că anunțul desfășurării de arme în spațiu a fost neașteptat. Deși detaliile nu au fost specificate, istoria ar putea oferi indicii despre natura armei și funcționalitatea sa.
Interesul pentru armele spațiale își are rădăcinile în perioada Războiului Rece, când, în 1962, SUA au detonat o bombă nucleară la 400 de kilometri deasupra Oceanului Pacific, experiment cunoscut sub numele de Starfish Prime. Această detonare a generat radiații în jurul Pământului și a cauzat probleme majore, inclusiv distrugerea a o treime dintre sateliții aflați pe orbită.
Consecințele testului au condus la stabilirea unor reguli internaționale, cum ar fi Tratatul de interzicere a testelor nucleare din 1963 și articolul IV din Tratatul privind spațiul cosmic din 1967, care interzic plasarea armelor de distrugere în masă în spațiu.
În prezent, nu există dovezi că armele nucleare sunt plasate pe orbită. Cu toate acestea, o problemă majoră s-a ivit în 2024, când Casa Albă a avertizat aliații europeni că Rusia ia în considerare plasarea unui dispozitiv nuclear pe orbită, lucru ce ar încălca tratatele existente. De asemenea, satelitul Kosmos-2553 a fost observat testând o tehnologie care ar putea sprijini o astfel de misiune.
Începând cu 18 septembrie 2026, aproape 17.000 de sateliți orbitează Pământul, conform unei baze de date a lui Jonathan McDowell. Aceștia sunt utilizați pentru diverse scopuri, inclusiv internet, prognoza vremii și misiuni militare, cum ar fi coordonarea trupelor și spionajul.
Statele Unite, China, Rusia și India au demonstrat capacitatea de a distruge sateliți proprii pentru a evidenția puterea militară. SUA dețin, de asemenea, un sistem de război electronic sofisticat, cum ar fi tehnologia Meadowlands, care perturbă comunicațiile sateliților.
Cu toate acestea, nu existau dovezi de arme antisatelit plasate în spațiu până recent. Ce ar putea fi arma anunțată de SUA rămâne un mister. Un purtător de cuvânt al Forțelor Spațiale a declarat că termenul „control spațial” poate implica utilizarea de mijloace ofensive și defensive.
Se speculează că arma ar putea fi destinată să dezactiveze sau să distrugă alți sateliți, ceea ce ar putea genera resturi periculoase în spațiu. Aaron Boley, de la Universitatea din Columbia Britanică, a avertizat că resturile generate de armele cinetice sunt extrem de problematice, adăugând la problema deșeurilor spațiale existente.
Experiențele anterioare demonstrează că cioburile de sateliți reprezintă un risc pentru alte misiuni spațiale. De exemplu, un test antisatelit efectuat de Rusia în 2021 a generat peste 1.800 de bucăți de resturi urmărite. Deși distrugerea sateliților este o metodă stângace, se crede că arma americană ar putea fi, de fapt, un sistem de bruiaj.
Samson sugerează că este probabil ca arma să fie non-distructivă, cel mai probabil un sistem de bruiaj spațial. Jonathan McDowell a indicat că localizarea ei ar putea fi pe orbita geostaționară, unde SUA au desfășurat mai mulți sateliți cu aplicații militare.
Chiar dacă un sistem de bruiaj nu pare la fel de agresiv ca un dispozitiv de distrugere, ar putea afecta echilibrul de putere existent. Dacă sateliții care coordonează armele nucleare ale Chinei sau Rusiei sunt bruiați, atunci acestea nu vor putea lansa atacuri precise.
Aceste speculații rămân neconfirmate, iar natura exactă a sistemului american de arme orbitale va rămâne necunoscută pentru o perioadă. Un lucru este cert: spațiul a devenit un nou domeniu de conflict.
Motivul pentru care SUA a ales să facă public anunțul rămâne neclar. Thornton a sugerat că ar putea fi un mesaj de descurajare, avertizând adversarii să nu subestimeze capabilitățile americane. Samson a exprimat îngrijorarea că acest lucru ar putea normaliza plasarea armelor în spațiu, ceea ce ar putea determina și aliații SUA să adopte măsuri similare.
