Copiii crescuți de părinți emoțional insensibili dezvoltă adesea 6 obiceiuri în viața adultă
Copiii crescuți în medii unde părinții nu le acordă atenție sau nu le ascultă opiniile tind să dezvolte obiceiuri nesănătoase în viața adultă.
Este esențial ca un copil să aibă posibilitatea de a se exprima. Atunci când copiii nu primesc atenția și laudele pozitive de care au nevoie pentru a se dezvolta, acest lucru îi afectează pe parcursul maturizării.
Iată șase obiceiuri pe care le pot dezvolta adulții care au fost crescuți de părinți emoțional insensibili:
1. Își ascund emoțiile.
Pentru că părinții lor nu le-au ascultat niciodată părerile, acești copii au ajuns să considere că a-și exprima emoțiile este o experiență invalidantă. Ca adulți, ascunderea sentimentelor devine o modalitate de a se proteja, deoarece nu au învățat să-și regleze emoțiile. Poate că părinții lor erau autoritari și nu ofereau afecțiune. Mark Travers, psiholog, a explicat că „copiii din aceste medii pot ajunge să simtă că opiniile și emoțiile lor nu contează. Drept urmare, stima de sine le va scădea și pot observa dificultăți în a se afirma mai târziu în viață.”
2. Sunt încăpățânați în independența lor.
Crescuți într-un mediu în care părinții nu le ofereau suport sau afecțiune, acești copii devin adulți hiperindependenți. Din păcate, hiperindependența este o reacție la traumă. Când un copil nu poate conta pe părinți, ajunge să creadă că singurul pe care se poate baza este el însuși, iar acest lucru îi determină să nu renunțe la control.
3. Nu sunt siguri pe ei înșiși.
Pentru că părinții lor și-au ignorat nevoile și emoțiile, acești indivizi au dificultăți în a-și înțelege și procesa sentimentele. Este posibil să considere chiar că emoțiile lor sunt greșite, deoarece nu au avut un spațiu sigur în care să le exprime. Ei nu știu cine sunt cu adevărat și au o stimă de sine scăzută. Darius Cikanavicius, coach în sănătate mintală, a subliniat: „Pentru ca un copil să dezvolte o stimă de sine sănătoasă și precisă, are nevoie de reflectare, atenție și validare din partea îngrijitorului. Dacă copilul nu primește suficient din acestea, capacitatea sa de a se autoevalua este afectată sau chiar deteriorată.”
4. Nu au încredere ușor.
Încrederea este esențială pentru siguranța emoțională și relațiile cu ceilalți. Când nivelul de încredere este scăzut, capacitatea de a forma conexiuni semnificative este amenințată. Atunci când nu poți avea încredere nici măcar în proprii părinți pentru a te proteja, viziunea asupra lumii devine negativă. Fără a se simți capabili să aibă încredere în nimeni, adulții încearcă să facă față realității formării lor în medii emoțional insensibile.
5. Au dificultăți în a-și stabili limite.
Cei care se luptă să își stabilească limite pot avea o stimă de sine scăzută, temându-se de consecințele pe care le-ar putea avea dacă ar încerca să se impună. Au fost crescuți în medii unde nu erau capabili să își exprime îngrijorările fără a se teme de reacția părinților. Astfel, ca adulți, le este greu să nu fie plăcuți de ceilalți. Nu au fost învățați că stabilirea limitelor este un lucru bun sau că părinții lor le ignorau constant dorințele.
6. Se atrag spre relații instabile.
Având o copilărie care a normalizat lipsa limitelor și ascunderea emoțiilor, acești copii ajung să se simtă atrași de relații toxice sau instabile. Aceste relații au o dinamică similară cu cea din care provin. Pentru cei care nu au cunoscut o dinamică sănătoasă, alegerea unei relații care le este familiară devine o alegere naturală. Este previzibilă și, în mintea lor, un loc sigur în care să fie.
