Cei crescuți în anii ’70 și ’80 și-au dezvoltat caracterul în 8 moduri uitate de părinții moderni
Stilurile de parenting excesiv de protective și permissive au înlocuit modul în care generațiile X și milenialii mai în vârstă au fost crescuți. Această schimbare a dus la o diminuare a rezilienței și independenței pe care copiii din anii ’70 și ’80 le-au dobândit, aspecte esențiale în formarea caracterului, fiind înlocuite de metodele de creștere moderne.
Generația X (și anumiți xennials) a fost denumită generația „cheie de rezervă” pentru un motiv bine întemeiat. Aceștia au fost lăsați să își asume responsabilități de mici și li s-a cerut să îmbrățișeze această independență cu maturitate. Au devenit adulți cu determinare, având încredere că pot înfrunta orice provocare pe cont propriu. Totuși, părinții moderni au eliminat complet aceste oportunități de independență și reziliență, iar copiii se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește stima de sine ca rezultat.
Iată 8 moduri prin care copiii din anii ’70 și ’80 și-au construit caracterul, metode care au fost complet eliminate de practicile de parenting moderne:
1. Au jucat afară fără supraveghere
Jocul nestructurat și nesupravegheat este extrem de benefic pentru dezvoltarea copiilor, însă a fost înlocuit de întâlniri monitorizate și activități programate, precum sporturile. Părinții de astăzi acționează din frică, temându-se că lipsa supravegherii le-ar putea pune copiii în pericol. În realitate, însă, astfel de măsuri doar le limitează dezvoltarea. Stima de sine și încrederea se dezvoltă prin auto-dependență și independență.
2. Au avut libertatea de a explora
În timp ce copiii și adolescenții de astăzi sunt constant urmăriți prin telefoane și menținuți în contact constant cu părinții, cei din anii ’70 și ’80 erau liberi să se plimbe. Existau reguli simple, precum a fi acasă pentru cină sau, așa cum își amintesc nostalgici, a fi acasă atunci când se aprindeau luminile străzilor. Existau, desigur, îngrijorări legate de siguranță, dar acest tip de parenting le-a oferit copiilor oportunitatea de a învăța despre sine.
3. Au citit multe cărți și au fost expuși la teme mai adulte în filme
Fără restricții parentale severe, copiii acestei generații au vizionat și citit practic orice le cădea în mână. Indiferent dacă era vorba despre un program TV sau o carte din bibliotecă, cenzura era aproape inexistentă. Deși au existat copii afectați de filme sau cărți pentru adulți, în general, aceștia au ajuns să se maturizeze, învățând să analizeze lumea fără a o experimenta direct.
4. Se pregăteau singuri pentru școală
Mulți copii din anii ’70 și ’80 nu aveau un apel de trezire din partea părinților. Trebuiau să se trezească și să se pregătească singuri. Prânzul era inexistent, cu excepția cazului în care își aduceau de acasă sau aveau bani pentru a cumpăra. De asemenea, mergeau la școală pe cont propriu, iar părinții nu stăteau la coadă pentru a-i lua. Această autonomie le-a dezvoltat un sentiment de responsabilitate.
5. Exista o prezență publică fără notificarea autorităților
Fie că mergeau la cumpărături pentru părinți sau erau lăsați singuri la o piscină comunitară, copiii din anii ’70 și ’80 erau confortabili să fie în lume pe cont propriu. Publicul era, de asemenea, confortabil cu această situație. Asta însemna că nu sunau la poliție dacă un copil era lăsat nesupravegheat, majoritatea adulților realizând că, dacă aveau nevoie de ajutor, ar fi cerut.
6. Se aștepta să îi ajute pe frații mai mici
Pe lângă responsabilitățile față de sine, mulți copii din acea vreme erau și așteptați să aibă grijă de frații lor mai mici. Fiecare membru al familiei contribuia la gospodărie, iar îngrijirea celor mici era parte din această responsabilitate. Chiar și în adolescență, când părinții de azi nu ar lăsa adolescenți acasă, copiii din generația X își supravegheau frații, învățând să își gestioneze timpul și responsabilitățile.
7. Treburile casnice erau obligatorii și adesea neplătite
Copiii de astăzi ar beneficia de pe urma îndeplinirii treburilor casnice sau a învățării să se îngrijească singuri, dar copiii din anii ’70 și ’80 au dezvoltat o reziliență complet diferită din a fi aruncați în aceste activități fără ajutor. Acestea nu erau activități opționale pentru o alocație, ci parte din munca de zi cu zi, la fel ca mersul la școală.
8. Au fost iubiți, dar nu cocoliți
Generația X a fost, în mare parte, generația neprotecată în orice sens al cuvântului. Fie că era vorba despre gestionarea propriilor greșeli sau despre a se susține la școală, li s-a cerut să ducă la bun sfârșit sarcinile. Părinții iubeau copiii, dar nu le protejau sentimentele sau nu încercau să îi apere de realitățile vieții.
Băi, pe vremea mea ne jucam afară până seara, nu stăteam cu ochii în telefon! 😂 Acum părinții sunt așa de protectori că ajungem să ne temem de umbra noastră. Sincer acum, unde e distracția aia sănătoasă?
Mi se pare incredibil cât de repede s-a schimbat totul. În anii ’80 aveam o libertate pe care copiii de azi nu și-o pot imagina. Poate ar trebui să mai ascultăm puțin din lecțiile trecutului, cine știe? 🤔.