Expert în energie: Reducerea consumului nu poate acoperi deficitul de 2.500 MW

Expert în energie: Reducerea consumului nu poate compensa deficitul de 2.500 MW

Reducerea voluntară a consumului de energie electrică ar putea genera maximum 100-200 MW, insuficient pentru a acoperi un deficit posibil de până la 2.500 MW în orele de vârf, afirmă președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.

„După 25 de ani de iresponsabilitate energetică, Guvernul cere responsabilitate voluntară de la alții. România a declarat stare de alertă energetică, ceea ce sună grav. Aceasta sugerează mobilizare și o autoritate care știe ce are de făcut. În realitate, pentru reducerea consumului în orele de vârf, statul vine cu un apel: ‘Fiți responsabili și opriți-vă voluntar!’. Astfel, Guvernul cere companiilor să își întrerupă producția, să nu își realizeze marfa, să nu încaseze profitul, să își plătească salariații și să suporte penalitățile pentru comenzile nelivrate,” adaugă Chisăliță.

El subliniază că, în România, energia electrică este foarte scumpă, fiind a doua cea mai costisitoare din PZU în primele șase luni ale anului 2026. În aceste condiții, consumatorii nu pot fi compensați în cadrul unei stări de alertă în care reducerea consumului de energie electrică se face voluntar. „Voluntariatul nu poate acoperi un deficit de 1.700 – 2.500 MW,” completează specialistul.

„România importă deja aproximativ 1.700 MW în orele de seară. Dacă s-ar opri și a doua unitate de la Cernavodă, necesarul de import ar putea depăși 2.500 MW, conform declarațiilor premierului. Dacă consumul crește din cauza caniculei, mai sunt necesari 700 MWh. De asemenea, seceta afectează și statele vecine, așa că nimeni nu poate garanta că energia necesară va fi disponibilă la frontieră în orele critice,” afirmă Chisăliță.

Publicitate

În fața unui deficit major, Guvernul se bazează pe reducerea voluntară a consumului de către instituții, populație și companii. Totuși, Chisăliță consideră că voluntariatul energetic are o limită bine definită – factura economică. „O fabrică nu este un bec pe care îl stingi la ora 20:00 și îl aprinzi la ora 23:00. În industrie există cicluri tehnologice, temperaturi care trebuie menținute, materii prime aflate în proces, instalații care nu pot fi oprite instantaneu și contracte cu termene ferme de livrare,” adaugă el.

„Cine plătește marfa neprodusă? Cine plătește rebuturile? Cine acoperă salariile, repornirea instalațiilor și penalitățile comerciale? Răspunsul actual este simplu – compania care acceptă să ajute sistemul,” întreabă specialistul.

Chisăliță estimează că reducerea voluntară a consumului de energie electrică ar putea ajunge în zilele următoare la 100-200 MW, cu o valoare medie de aproximativ 150 MW. Cele mai importante contribuții ar urma să provină din industrie (30-80 MW), instituții publice și centre comerciale și de birouri (câte 20-40 MW), consumatori casnici (20-50 MW), precum și din reducerea iluminatului ornamental și publicitar și a altor categorii de consum (câte 10-20 MW).

„Chiar și acceptând unele suprapuneri și variații, vorbim despre numai 5-10% dintr-un posibil deficit de seară de 1.500-2.500 MW. Ajută? Da. Rezolvă problema? Categoric nu. Primii 150-300 MW pot fi obținuți prin reducerea climatizării, iluminatului ornamental, încărcării vehiculelor electrice, pompelor programabile și unor activități comerciale. Pentru următorii 500 MW trebuie intrat în industrie,” explică specialistul.

„Privatizarea pagubelor” este o altă temă abordată de Chisăliță, care consideră că ordinea reducerii consumului ar fi trebuit stabilită și contractată înainte de criză, începând cu consumurile amânabile, urmate de procesele industriale discontinue și liniile de producție care pot încheia controlat ciclul în curs, iar consumatorii casnici ar fi trebuit afectați în ultimă instanță, prin întreruperi rotative.

El subliniază necesitatea de a proteja aproape integral spitalele, sistemele de alimentare cu apă, telecomunicațiile, metroul, aeroporturile, structurile de ordine publică și instalațiile energetice critice.

„România pregătea încă din 2025 un mecanism ANRE de servicii de flexibilitate prin care consumatorii sau agregatorii să fie plătiți pentru reducerea temporară a consumului. Primii 200 MW pot fi obținuți relativ repede, iar următorii 300 MW cu eforturi și costuri acceptabile, fără oprirea instalațiilor tehnologice critice. Însă pentru următorii 500 MW trebuie intrat în industrie, iar costul economic poate crește la peste un milion de euro pentru fiecare oră de reducere,” adaugă președintele AEI.

Dumitru Chisăliță susține că starea de alertă energetică ar fi trebuit să fie însoțită de contractarea urgentă a serviciilor de flexibilitate, de plăți pentru disponibilitatea de reducere a consumului și de compensații pentru energia efectiv neconsumată. De asemenea, aceasta ar fi trebuit să includă notificarea directă și etapizată a marilor consumatori, protejarea contractuală a acestora față de penalitățile de nelivrare, publicarea puterii agregate ce poate fi redusă în fiecare etapă și stabilirea unor criterii clare pentru trecerea de la măsuri voluntare la măsuri obligatorii.

„În lipsa acestora, statul spune industriei: ‘Oprește-te tu, ca să nu se vadă că noi nu ne-am pregătit’. România nu a ajuns aici pentru că populația pornește mașina de spălat la ora 20:00 și nici pentru că o fabrică refuză să-și sacrifice producția gratuit. A ajuns aici după ani în care s-au închis capacități securitare, s-au construit capacități nesecuritare fără stocare, s-a ignorat flexibilitatea consumului și s-a sperat că importul va exista întotdeauna. Acum, când importul devine scump și nesigur, Guvernul descoperă solidaritatea, dar aceasta este cerută doar unora, în timp ce pierderile rămân exclusiv la ei. Nu mai este solidaritate, ci naționalizarea responsabilității și privatizarea pagubelor,” a concluzionat Chisăliță.

Autoritățile au declarat stare de alertă la nivel național în România, pe perioada lunii august, ca efect al scăderii producției de energie electrică, din cauza secetei și a debitelor scăzute pe râuri și pe fluviul Dunărea.