Candidatul francez la președinție care vrea să schimbe motorul franco-german al Europei
Lidera de extremă dreapta Marine Le Pen nu este singura candidată la alegerile prezidențiale din Franța care dorește să schimbe status quo-ul din Uniunea Europeană.
Jean-Luc Mélenchon, un radical de extremă stânga, a lăsat să se înțeleagă că, dacă ar câștiga președinția Franței, ar încerca să răstoarne relația fundamentală a blocului european: parteneriatul franco-german, care a stat la baza integrării europene timp de decenii. Mélenchon consideră că acest parteneriat a servit în primul rând intereselor Berlinului, scrie Politico.
Cu nouă luni înainte de scrutinul prezidențial, campania lui Mélenchon a prins avânt, iar conflictele interne dintre ceilalți candidați de stânga l-au propulsat pe acesta în fruntea competiției, fiind bine plasat să o înfrunte pe Le Pen în turul al doilea, arată sondajele.
Această situație nu este privită cu optimism la Berlin. Mélenchon a dedicat o carte întreagă, publicată în 2015, disprețului său față de modelul german. Într-o ruptură față de tradiția alianței Paris-Berlin care stă la baza UE, el a declarat recent că nu va respecta o serie de acorduri recente între președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz pe teme variate, de la descurajarea nucleară la politica industrială.
Deși o victorie a lui Mélenchon este considerată improbabilă în cercurile de putere din Germania, sondajele sugerează că Le Pen l-ar putea înfrunta cu ușurință în turul al doilea. Totuși, parlamentarii germani recunosc potențialul perturbator al acestui politician anticapitalist. Roland Theis, un parlamentar din rândul conservatorilor lui Merz, a afirmat: „Pozițiile politice ale lui Mélenchon cu privire la chestiuni-cheie ale politicii europene, ostilitatea sa față de Germania… l-ar transforma într-o problemă uriașă pentru cooperarea franco-germană.”
Berlinul este mai preocupat de o eventuală victorie a lui Le Pen, care ar aduce o serie de probleme specifice. Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine Le Pen, a fondat partidul ei alături de colaboratori naziști și este cunoscut pentru minimizarea Holocaustului. Deși Marine Le Pen a încercat să se distanțeze de trecutul partidului, excludându-și tatăl din organizație, ea rămâne o eurosceptică ferventă, promițând să reducă semnificativ contribuțiile Franței la Uniunea Europeană.
Înainte de această alegere crucială, Germania și Franța au intensificat lucrările comune asupra obiectivelor UE, deși susțin că urgența acestora provine mai mult din necesitate economică decât din dorința de a finaliza lucrările înainte de o eventuală președinție a lui Le Pen. Cu toate acestea, Mélenchon reprezintă o amenințare pentru actualul guvern german. Anton Hofreiter, deputat al Partidului Verzilor, a declarat că o președinție condusă de Mélenchon ar complica semnificativ cooperarea bilaterală și europeană la cele mai înalte niveluri, ceea ce ar putea duce la realizarea unor proiecte europene fără implicarea Franței, inclusiv în domeniul apărării.
Antipatia lui Mélenchon față de Bruxelles și Berlin provine mai mult din opoziția ideologică decât din sentimentul naționalist care alimentează euroscepticismul lui Le Pen. Aurélien Taché, deputat din partidul „Franța Nesupusă”, a afirmat: „Germanii impun ordoliberalismul [o viziune germană asupra economiei de piață liberă, cu supraveghere din partea statului] în Europa. Nu suntem anti-europeni; suntem împotriva ordoliberalismului.”
„Franța Nesupusă” consideră că „motorul franco-german” nu există, ci că germanii încearcă să-și impună agenda asupra Uniunii Europene. În schimb, Mélenchon dorește să întărească relațiile Franței cu China, precum și cu țările francofone din Africa și din America de Sud. El percepe Statele Unite ca pe un pericol imperialist, în timp ce Germania, deși a avut relații tumultoase cu președintele Donald Trump, consideră relația transatlantică esențială pentru politica sa externă. Mélenchon preferă o economie planificată, în contrast cu atașamentul profund al Germaniei față de modelul economic de piață liberă.
Mélenchon critică reînarmarea Germaniei și prezența continuă a armelor nucleare americane pe teritoriul german, afirmând că „ridică serioase îngrijorări de securitate pentru țările vecine.” Berlinul își propune să devină puterea militară dominantă a Europei în urma invaziei Rusiei în Ucraina și a retragerii americane din Europa. În cartea sa din 2015, „Heringul lui Bismarck”, cu subtitlul „Otravă germană”, Mélenchon a răspuns politicienilor francezi care considerau Germania un model politic datorită ratei scăzute a șomajului și a creșterii economice puternice.
Mélenchon a subliniat rata sărăciei din Germania, care era mai mare decât în Franța, și natalitatea scăzută ca exemple ale eșecurilor acestui model. El a declarat: „Scopul meu este să străpung vălul de fericire care îi înconjoară pe atât de mulți comentatori fascinați de Germania.” O parte a presei franceze, inclusiv ziarul „Libération”, a considerat cartea sa excesiv de germanofobă.
În prezent, Mélenchon a coautorat o analiză de politică externă de aproximativ 20 de pagini, publicată recent, care include prioritățile sale internaționale, inclusiv retragerea din NATO din cauza atitudinii „deschis ostile” a Washingtonului față de alianță. În contrast, Partidul Adunarea Națională al lui Le Pen a propus doar părăsirea comandamentului integrat al NATO.
Documentul menționează că Franța ar trebui să respecte clauza articolului 42 din Tratatul UE, care garantează ajutor și asistență din partea celorlalte țări membre în caz de atac asupra unui stat membru, și a calificat extinderea acesteia la teritoriile „afiliate” țărilor UE, precum Groenlanda, drept „prioritate absolută.”
În ciuda acestor poziții, Mélenchon și coautorii săi subliniază că Franța nu ar trebui să fie „legată de un bloc geografic” în cadrul UE, care este caracterizat de un atlanticism extrem. Mélenchon își arată interesul pentru consolidarea relațiilor cu Spania, al cărei prim-ministru, Pedro Sánchez, este considerat un aliat potrivit datorită abordării sale conflictuale față de Trump și Israel. În același timp, Berlinul caută noi aliați, în special Roma, pe măsură ce neînțelegerile cu Parisul se acumulează.
Disensiunile în jurul acordului comercial istoric al UE cu Mercosur din America de Sud, susținut de Germania și contestat de Franța, precum și decizia de a abandona un proiect comun de construire a unui avion de vânătoare de nouă generație au afectat relațiile franco-germane. Taché, deputatul din grupul „Franța Nesupusă”, a declarat: „Deciziile majore din ultimii șase ani — precum cele privind Mercosur sau acordurile de liber schimb cu Donald Trump — au favorizat în mod constant germanii, nu francezii.”
Cu toate acestea, Frédéric Petit, un deputat de centru din parlamentul francez, consideră că legătura dintre cele două țări este suficient de puternică pentru a supravieț
