Dumitru Chisăliță: Exploatarea gazelor din Marea Neagră, o oportunitate pentru România

PRIME24

Dumitru Chisăliță: Exploatarea gazelor din Marea Neagră, o oportunitate pentru România

Exploatarea gazelor din Marea Neagră oferă României o oportunitate istorică, însă adevărata valoare strategică nu constă în gazul extras, ci în modul în care veniturile rezultate vor fi utilizate, atrage atenția preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliţă.

Chisăliță subliniază că România are şansa de a redeveni cel mai important producător de gaze din Uniunea Europeană, ceea ce ar aduce beneficii semnificative, precum reducerea importurilor şi îmbunătăţirea balanţei comerciale. De asemenea, s-ar putea înregistra venituri bugetare crescute şi o competitivitate sporită pentru industrie. Dar adevărata valoare strategică nu constă în gazul extras, ci în modul în care veniturile rezultate vor fi utilizate.

Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă consideră că România nu trebuie doar să exploateze gazele din Marea Neagră, ci trebuie să transforme această oportunitate într-un program amplu de modernizare. Acesta ar trebui să includă dezvoltarea infrastructurii energetice, extinderea capacităţilor nucleare, investiţii în energia regenerabilă, digitalizarea reţelelor şi susţinerea unei noi politici industriale.

Chisăliță observă că dezbaterea publică rămâne însă captivă unor opoziţii artificiale, gaz sau regenerabile, nuclear sau solar, stat sau piaţă, Bruxelles sau Bucureşti. El afirmă că marile sisteme energetice moderne funcţionează prin complementaritate, cu energia nucleară oferind stabilitate, hidrocentralele asigurând flexibilitate, iar gazul natural rămânând combustibilul de tranziţie care echilibrează sistemul. Potrivit acestuia, independenţa energetică nu rezultă din alegerea unei singure tehnologii, ci din capacitatea de a combina inteligent toate resursele disponibile.

Publicitate
Ad Image

De asemenea, el subliniază importanţa modului în care România priveşte tranziţia energetică. Aceasta nu ar trebui să fie prezentată exclusiv ca o obligaţie climatică impusă de Uniunea Europeană, ci ca o competiţie industrială mondială a generaţiei noastre. Chisăliță avertizează că statele care vor prospera nu vor fi cele care cumpără turbine, baterii sau reactoare, ci cele care le proiectează, le produc şi le exportă.

El subliniază că, dacă România se va limita la exportul materiei prime şi la importul tehnologiilor necesare propriei modernizări, avantajul competitiv va fi rapid epuizat. În schimb, dacă veniturile generate vor susţine dezvoltarea unei industrii naţionale competitive, energia poate deveni cu adevărat motorul unei noi etape de industrializare.

În acest context, Chisăliță consideră esenţiale investiţiile consistente în educaţie, universităţi tehnice, cercetare şi inovare, astfel încât firmele româneşti să participe la marile proiecte europene ca dezvoltatori de tehnologie, nu doar ca simpli cumpărători ai acestor viitoare produse.

El afirmă că patriotismul economic capătă un sens nou. Nu înseamnă protejarea artificială a unor companii ineficiente sau respingerea investiţiilor străine. Înseamnă investiţii consistente în educaţie, universităţi tehnice, cercetare şi inovare, astfel încât firmele româneşti să participe la marile proiecte europene ca dezvoltatori de tehnologie, nu doar ca şi cumpărători ai acestor viitoare produse. Înseamnă şi crearea unor oportunităţi reale pentru tinerii ingineri, cercetători şi antreprenori, astfel încât fiecare leu cheltuit să aducă alt leu pentru societate. O ţară care îşi pierde specialiştii îşi reduce inevitabil şi capacitatea de a valorifica propriile resurse.

Chisăliță subliniază că energia are şi o dimensiune geopolitică esenţială, întrucât România poate deveni unul dintre principalii furnizori de securitate energetică pentru regiunea Mării Negre şi Europa. Interconectările cu Republica Moldova au demonstrat deja că infrastructura energetică poate deveni un instrument de politică externă.

În viitor, România poate contribui decisiv la consolidarea independenţei energetice a Republicii Moldova, la integrarea Balcanilor şi la reconstrucţia infrastructurii energetice a Ucrainei. În toate aceste situaţii, energia încetează să mai fie doar o marfă şi devine un instrument de influenţă strategică.

Chisăliță afirmă că apartenenţa la Uniunea Europeană nu limitează ambiţiile României, ci le amplifică. Piaţa unică, fondurile europene şi mecanismele comune de negociere oferă instrumente pe care niciun stat de dimensiunea României nu le-ar putea construi singur.

România se află într-un moment rar al istoriei sale, în condiţiile în care dispune de resurse naturale importante, de o poziţie geografică strategică şi de acces la finanţare europeană. Chisăliță conchide că nu lipsa resurselor este problema României, ci lipsa oamenilor curaţi, dar cu viziune, capabili să transforme aceste avantaje într-un proiect naţional coerent, care să împace patriotismul cu integrarea europeană.

Distribuie acest articol
4 comentarii
  • Băi, iar ne luăm țeapă cu povestea asta! 😅 Da, sigur, gazele din Marea Neagră vor salva România… până la urmă, tot noi o să plătim pentru prostiile altora.

  • Asta e România! Promisiuni fără sfârșit și un sistem care nu se schimbă niciodată. Oportunitățile sunt doar pe hârtie, în realitate suntem de râs. 🤦‍♂️.

  • Hai că poate iese ceva bun din toată treaba asta! Eu încă sper că ne va ajuta să ne dezvoltăm economia și să fim mai independenți. 🌟.

  • Hmm, prea e totul perfect ca să fie adevărat… Ce ascunde povestea asta? Nu vi se pare dubios că toate aceste oportunități apar tocmai acum? 🤔.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *