O descoperire surprinzătoare ar putea salva copiii de o afecțiune disfigurantă, periculoasă
O descoperire „astonisantă” a unei noi bacterii ar putea deschide calea pentru metode mai eficiente de prevenire, detectare și tratament al unei boli fatale și disfigurante la copii, speră cercetătorii.
Noma, care este fatală în 90% din cazuri fără tratament, începe ca o leziune pe gingii, dar ajunge să distrugă țesuturile din jurul gurii și feței. Această afecțiune afectează în principal copii tineri, săraci și malnutriți și a fost numită „fața sărăciei”. Cei care supraviețuiesc rămân cu cicatrici și disfigurări pe viață. Datele referitoare la noma sunt limitate, dar estimările specialiștilor sugerează că numărul cazurilor se ridică la zeci de mii în fiecare an. Cele mai multe cazuri sunt raportate în regiunea Sahel din Africa, dar boala apare și în alte părți ale lumii.
Deși noma poate fi tratată cu succes cu antibiotice cu spectru larg, indicând un agent bacterian responsabil, cauza exactă a acestei boli, clasificată ca o afecțiune tropicală neglijată, nu a fost niciodată stabilită. Cercetarea condusă de Liverpool School of Tropical Medicine a investigat comunitatea de bacterii din gura pacienților cu noma, folosind probe prelevate de la 19 copii din Nigeria.
Tehnicile moderne de analiză genetică au relevat o comunitate de microbi aparent perturbată, cu niveluri mai scăzute de bacterii normale și sănătoase, dar cu un număr semnificativ crescut de alte tulpini. O analiză mai profundă a descoperit o specie de bacterii Treponema, care nu fusese descrisă anterior, în cele mai multe dintre probele pacienților cu noma. Când Angus O’Ferrall, student la doctorat, a prezentat rezultatele, profesorul Adam Roberts a spus că a fost „o mare revelație”. „Am fost uimit”, a adăugat acesta.
Cercetătorii au reanalizat probe mai vechi de la alți pacienți cu noma și au descoperit că bacteriile Treponema – denumite în prezent Treponema A – erau de asemenea prezente. „Nu știm despre cauzalitate”, a avertizat Roberts. „Nu știm dacă poate coloniza o rană de noma, din cauza arhitecturii și a mediului, sau dacă provoacă rana de noma.” Echipa încearcă acum să răspundă la această întrebare printr-un studiu mai amplu, care va utiliza probe de la mai mulți pacienți cu noma și indivizi sănătoși din aceleași comunități, în mai multe țări.
Odată ce noma progresează în stadiul său necrotizant, există doar două opțiuni pentru pacient, conform lui Roberts. Fie sunt tratați rapid cu antibiotice „și de obicei au o recuperare bună, dar cu o disfigurare masivă – și cu aceasta vine stigma pe viață și excluderea socială – fie moartea. Vrem să împiedicăm ajungerea la acest punct.”
În viitor, un test pentru copii cu gingivită care să dezvăluie prezența Treponema A ar putea să-i salveze de oricare dintre aceste destine, speră Roberts. „În prezent, singurul lucru pe care îl avem este un diagnostic clinic bazat pe simptome. Și acesta poate include un miros neplăcut [sau] găuri în piele și țesuturi”, a explicat el. „Dar dacă știm că, de fapt, Treponema A, de exemplu, este întotdeauna sau 99% asociat cu dezvoltarea noma în stadiul de gingivită, atunci am putea detecta și trata profilactic cu antibiotice pentru a preveni progresia.”
Tratamentul actual pentru noma, utilizând antibiotice cu spectru larg, riscă să crească rezistența la antimicrobiene, a spus Roberts. Un tratament țintit, care vizează o bacterie specifică, ar putea reduce această amenințare. De asemenea, scăderea bacteriilor sănătoase observată la pacienții cu noma ridică perspectiva unei „intervenții preventive potențiale” cu probiotice, a adăugat el.
Dr. Michael Head, cercetător senior în sănătate globală la Universitatea din Southampton, care nu a fost implicat în studiu, a declarat că descoperirile reprezintă un prim pas util pentru a înțelege o „afecțiune în prezent misterioasă”. „O versiune diferită a acestei bacterii Treponema provoacă sifilis, cunoscut ca fiind o infecție transmisă sexual, dar poate și provoacă răni și ulcerații în gură.”
Profesorul Philippe Guérin, director al Infectious Diseases Data Observatory de la Universitatea din Oxford, a fost de acord că studiul este „un punct de plecare valoros și ar trebui să stimuleze un interes mai mare din partea comunității de cercetare și a finanțatorilor”.
